...indoieli...

...de ce sunt oamenii tentati mereu sa-si faca rau singuri?....de ce cauta sa afle lucruri care stiu ca ii ranesc?...nu stiu ei oare ca ce nu stii nu te doare?...si totusi de ce?...de ce tot timpul pun intrebari ale caror raspunsuri stiu clar ca nu ii va multumi...de ce tind mereu sa complice realitatea?...nu stiam ca sunt anumite sentimente care odata ce apar scot la iveala noi trasaturi ale caracterului propriu...cum sa nu te cunosti pe tine insuti?...caci pana la urma daca tu nu stii cum esti si nu te intelegi apoi cine?... de ce ma chinuie atatea intrebari?...de ce ma bantuie atatea indoieli?... de ce nu pot sa ma opresc din a mai intreba si a mai gandi si pur si simplu sa stau?... de ce nu stiu unde ne aflam?... unde suntem?unde mergem?incotro?...

Scriu...

...Scriu: E toamna! si pana termin de scris ma uda ploaia...
...Scriu: Sunt trista!...si pana scriu ultima litera ma inunda lacrimile...
...Scriu: Te iubesc!...si pana ti-o spun tu uiti asta...
...si totusi... si totusi scriu...scriu...

...mi-e frica...

..Mi-e frica...Mi-e frica sa cresc mare....mi-e frica sa fiu adult...mi-e frica sa iubesc si sa ma las iubita...mi-e frica, nu de intuneric, ci de umbrele din intuneric...mi-e frica de gandurile mele...mi-e frica de ziua de maine, dar si de consecintele zilei de ieri...mi-e frica sa fac un pas inainte, dar si sa fac 2 inapoi...mi-e frica sa recunosc ca mi-e frica...mi-e frica si nu stiu de ce...