...privea pe geamul ferestrii aburita de caldura din casa si inghetata de frigul de afara...lacrimile ii raceau si mai tari obrajii si asa infrigurati de temperaturile iernii...
...
...era un sfarsit de decembrie trist...
...iesise din casa fara sa stie incotro se indreapta...In urma cu 2 ani ar fi fost cuprinsa de febra cumparaturilor, ar fi impodobit casa si ar fi cumparat cadouri sa le aseze sub bradul nelipsit de Craciun...
acum casa era goala...nici macar becurile normale nu le tinea aprinse...nu mai suporta lumina...era parca prea mult pentru ea... tot ce putea sa faca era sa planga... crezuse ca avea totul si pierduse...
Intr-un moment de luciditate se imbracase si iesise din casa...era seara... luminile orasului inca nu erau aprinse, iar strazile nu erau asa pline de oameni... poate pentru ca cele -20 de grade erau perfecte sa-i faca sa stea in casa...
Isi alesese o singura ruta...drept inainte, fara stanga, fara dreapta....drept inainte.... si mersese asa... probabil vreo 1 ora si ceva... caci luminile acum se aprinsesera, iar pe strada nu se vedea tipenie de om...
parca trezita pentru cateva secunde privi de jur imprejur la locurile ce o inconjurau...vazu atunci un brad luminat la fereastra unei case atat de cunoscuta pentru ea...se apropie si privi pe geamul ferestrii aburita de caldura din casa si inghetata de frigul de afara...lacrimile ii raceau si mai tari obrajii si asa infrigurati de temperaturile iernii...
Imaginea din fata ei o facu sa ramana cateva secunde fara rasuflare... lacrimile se inghesuiau pe fata ei... Se apropie mai mult... si se lipi de fereastra cu mainile si cu fruntea... El era alaturi de sotia sa, iar copii isi desfaceau cadourile cu entuziasm... era imaginea familiei perfecte... era tot ce-si dorise ea... un sot si un copil...nu... pe el si un copil...il iubise atat de mult... ce vina avea ea ca viata fusese atat de dura si o pedepsise furandu-i bucuria de a fi mama?... ce putea face?... il iubise mai mult decat se iubise pe sine... ii daruise zilele, noptile, intreaga ei viata si totusi...Intoarse privirea de la geam si cazu in zapada plangand haotic...
...era prea tarziu...respira sacadat, caci frigul o cuprinsese atat de tare incat o amortise... se ridica usor... se indeparta de casa...fara sa priveasca inapoi... isi relua drumul drept inainte... spusese fara stanga, fara dreapta... insa casa in care isi petrecuse atatia ani din viata si care acum nu mai era a ei o facura sa se abata de la drum...
...pasii erau mici si chinuiti...tremura toata... si simtea cum durerile o cuprind... nu-si mai simtea mainile, picioarele...inima...cazu in genunchi...stia ca ajungea la capatul puterii ei... trebuia sa se ridice sa continuie drumul, insa nu reusi decat sa cada si mai tare...se intinse pe spate si privea cerul senin plin de stele... imaginea era umbrita de aburul rasuflarii ei... lacrimile ii incetosau privirea iar frigul o faceau sa-si piarda cunostinta... si parca imaginea era din ce in ce mai departe... ochii i se inchideau usor din cauza frigului....
...incepu sa ingande un cantec... era o descriere a celor intamplate in viata ei si era singurul care ii umplea casa goala... il tinuse pe repeat atat de mult timp ca si de ar fi vrut sa-l uite nu reusea...
"... suflet gol...nebun..de dor...tu credeai ca ai pereche...si un inger pazitor..."
...o voce indepartata o oprise din fredonat...
"...Suflet gol, in zbor cazut...orbita de iubire...credeai ca ai totul si ai pierdut... frumoasa melodie dar nu este de cantat intinsa pe trotuar pe un asemenea frig...
Era buimaca de la frig...dar vocea masculina era atat de calduroasa si calma...nu reusise nici macar sa-i raspunda, doar schita un zambet pe fata inghetata...
"... ce zici ne ridicam si mergem acasa?... unde stai?... te duc eu... sunt cu masina... prieteni ai?...trebuie sa chemam pe cineva sa aiba grija de tine...esti toata rece...ai sa te imbolnavesti rau de tot...of.. ce face o fata atata de frumoasa ca tine sa stea intinsa pe trotuar sa cante si sa planga?...
...un ras sadic o cuprinse...
"...te-am facut sa razi?...e bine atunci..." zambi si e si o ridica in brate...o aseza in masina parcata chiar langa ea... se urca la volan si o intreba inca o data:
"...deci unde stam?..."
"stau... aici..unde m-ai gasit..."
"...pe trotuar?...ma indoiesc ca n-ai o casa totusi..."
"... nu...nu...pe trotuar..nu pe trotuar... aici e ... casa... mea..."
"si atunci ce cautai pe trotuar?...nu-mi spune ca vroiai sa faci un picnic?..."
...caldura din masina incepea sa o dezghete si reusise sa-l priveasca mai bine...era chiar frumos... inalt...bine facut...extrem de familiar, dar totusi un necunoscut... era amuzant...incerca sa o inveseleasca...el nu stia ca sufletul ei era mult prea trist sa mai stie ce e aia fericire...
"multumesc pentru ajutor...eu ma indrept acum..." deschise usa si cazu langa masina...."..in casa...daca reusesc sa ma mai ridic...la naiba..."
speriat cobori din masina si se duse sa o ajute...o ridica...
"...ok...hai in casa... pe cine chemam sa te ingrijeasca?..."
"... sunt singura..."
"... si eu ce coincidenta...si chiar as avea nevoie de un loc in care sa stau cateva zile pentru ca sunt intr-n tur... al lumii sa zicem... si m-am pierdut prin oraselul acesta...aa... si sunt si medic... deci eu te voi ingriji iar tu-mi vei oferi cazare si mancare...ce zici?"
...nedumerita si amortita il privea de parca i-ar fi zis o poveste sf..."aaa..."
"...ma bucur ca esti de acord... acum...hai sa intram in casa sa te incalzim si sa te tratam...unde este cheia?..." cu ea in brate deschise usa casei si intra...
Nu stia cum sa reactioneze...nici ce sa-i zici...era un necunoscut pentru ea...si totusi se simtea extrem de bine stiind ca cineva are grija de ea...el vorbea in continuare...punandu-i mii de intrebari... nu reusea decat sa-i zambeasca in timp ce el continua....ochii i se inchisera usor privindu-l... adormise....
