cand visul devine realitate....

                    
                   In sfarsit... in sfarsit se intampla... 2 luni... doar atat pana cand una din cele mai mari dorinte mi se implineste...
Voi lasa totul in urma... voi pleca... usor, usor ma voi pierde in amintirile oamenilor pe care ii cunosc... ma dezbrac de visele de aici, imi impaturesc cunoscutii si ii asez in dulapul sufletului, pentru ca desi nu vor fi langa mine, daca ii voi cauta in suflet ii voi gasi mereu.... Voi inchide usile la tot ce-am trait aici, voi inchide geamurile ca sa nu intre regretele... mai putin o usa... singura care imi va da sansa sa ma intorc in trecut cand voi simti ca lumea mi se prabuseste... ori decate ori imi va fi greu, voi deschide usa si voi ajunge in bratele bunicii ca atunci cand eram un copil, si ma mangaia pe par cand eram trista, voi ajunge in bucatarie langa mama gatind o prajitura, savurand un pahar de vin si razand de tot ce ne inconjoara, voi ajunge langa prietenii mei, in locul nostru preferat, cu zambetele pe buze... Usita aceea va fi scaparea mea... ma cuprind fiorii cand ma gandesc ca voi fi intr-un loc nou...
                 Daca n-ar fi langa mine... sa-mi aduca o parte din soarele de aici, nu cred ca as suporta raceala necunoscutul... dar asa... stiu... stiu ca va fi acolo cand voi avea nevoie, stiu ca va reusi sa-mi aduca zambetul inapoi...
                 Imi pare rau.... as minti sa zic ca e usor sa arunci totul pe geam... sa lasi tot ce-ai visat aici si sa-ti construiesti alte vise... mi-e greu cand privesc chipurile oamenilor pe care ii iubesc, cum plang... mi-e greu ...
                 Dar sunt si fericita, pentru ca am ocazia sa o iau de la capat... am ocazia sa schimb o parte din viata mea.... sa ma eliberez de vechi si sa fug departe... unde voi avea un alt nume, un nou corp, noi haine, o alta eu....
La revedere, Olguta! Cand ne vom revedea sper sa te recunosc....

... si daca ai mai fi aici, o parte din tristete s-ar mai ridica....

Aseara am visat-o pe ea, prietena mea... blonda, creata si cu un zambet pe buze gata sa te scoata din cele mai negre zile... Venise pentru mine... cu o imbratisare pregatita, o imbratisare ca atunci cand inca eram cele mai bune prietene... o imbratisare sincera, calda, care te dezbraca de toate temerile si te face sa-i povestesti tot ce-ti macina sufletul... Am inceput sa plang... pentru ca imi era dor de ea... atat de dor...  am negat ani de zile si m-am mintit ca nu ma doare si ca nu ma mai intereseaza... m-am prefacut ca am mers mai departe incercand sa-mi conving subconstientul ca nu a fost decat o faza trecatoare... ca nu a fost o prietena adevarata...  Am privit cu raceala pozele noastre din copilarie, zicandu-mi ca oricine o poate inlocui, am crezut ca am reusit sa o inlocuiesc...
Aproape am reusit... aproape...mai putin in serile in care traiesc nazbatiile copilariei noastre impreuna... mai putin in serile in care imi amintesc cum dormeam una la cealalta razand si povestind pana ne prindeau zorile, mai putin cand imi amintesc cum am cunoscut-o, cum am fost langa ea cand mama ei s-a transformat in inger... mai putin cei 15 ani petrecuti impreuna... 
Ma intreb cateodata in serile cand ma viziteaza in vis, daca si ea se gandeste la momentele respective... si ma intreb cum ar fi fost viata noastra daca "vrajitoarea cea rea" nu ne-ar fi indepartat...
Nu stiu de ce... aseara am simtit-o iar aici langa mine, ca atunci... ca atunci cand eram copii... Imi e dor de ea, atat de dor si stiu, stiu ca nu va mai fi niciodata ca atunci, insa pentru cateva secunde as vrea sa fim iar noi....

O joaca de copii

"Da-mi drumul"...alerga prin incapere ascuzandu-se dupa piese de mobilier..."nu poti sa ma prinzi...sunt prea smechera..." rasetul umplu goliciunea camerei...
"Nu?"... ii prinse bratul, insa auzind-o tipand de durere, ii dase drumul de frica sa nu o raneasca. O privi speriat, insa observa ca de fapt fata radea in hohote pana la lacrimi.

"Prostutule!...chiar crezi ca ma doare?"
"Smechera mica! m-ai pacalit!!...."
"Doar ti-am zis ca nu vei reusi...ce credeai ca ma las asa repede prinsa?"
Inainte sa reuseasca sa termine fraza simti cum o pereche de brate o cuprind si o duc usor spre pamant...
O saruta adanc si sigur, fara sa o lase sa respire... o tintuise de pamant cu bratele intr-o imbratisare...
"Te-am prins o data, acum doar nu te voi lasa sa scapi... pentru ca te iubesc, iar locul tau mereu va fi langa mine..."

dreams are for fools....

Soare sta pe cer lenes si nu prea incantat sa lumineze... Copacii infloresc in ciuda frigului de afara... e o liniste ciudata asternata peste oras... de parca lumea ar dormi acum cand primavara in sfarsit a venit...
E o perioada buna de meditat... si asta fac... de cateva saptamani meditez.. ceva in mine s-a schimbat... am realizat un lucru important despre mine...
Intr-o dimineata ploioasa, stand la cafea si privind absenta pe geam umbrelele colorate ale trecatorilor, m-a intrebat cu o voce calma si aproape soptita: "Tu iti imaginezi viata noastra de acum incolo?"....
Am tresarit si m-am intors sa-l privesc curioasa...
"Iti imaginezi casuta noastra, copii nostri, viata noastra impreuna?..."
Pastram aceeasi expresie intre uimire si confuzie pe fata, nefiind sigura la ce se refera... "Ce vrei sa spui... cum sa imi imaginez?..."

"Pai...te-ai gandit cum ai vrea sa facem nunta?.... unde ai vrea sa ne facem casuta?..."
Am intors inapoi privirea spre strada... incerc sa-mi dau seama ce raspuns ar trebui sa dau...

"Eu nu-mi imaginez... " M-am intors sa-l privesc in ochii, incercand sa vad expresia lui..."nu pot sa-mi imaginez asa ceva, pentru ca apoi imi voi dori atat de mult acele lucruri, incat atunci cand va fi momentul si nu va fi cum mi-am dorit, voi trai o dezamagire si voi ramane mereu cu gandul, daca as fi facut chiar cum mi-am dorit si mi-am imaginat... stii, am facut o data greseala asta si mi-am imaginat ce voi face dupa liceu, ce facultate, ce loc de munca... eram sigura, aveam cladita o viata inaintea mea, insa planurile mele au esuat din cauza altor persoane... am ramas dezamagita si desi viata mea de acum poate e mai buna decat ce mi-am dorit.. ramane mereu sentimentul ca am esuat in a-mi implini visul... o parte din mine inca viseaza acea viata... o parte din mine inca e in cautarea unui sens... nu vreau sa fie la fel si cu viata mea de acum... am muncit pentru ea si-mi place asa cum e.... de ce sa-mi imaginez ce va fi de acum incolo?... nu mai bine traiesc fiecare moment si ma bucur de el?.. astfel nu sunt dezamagita de ce se intampla pentru ca nu am asteptari... Da, stiu... suna ca o lasitate, dar e mai bine asa... e mai bine pentru sufletul meu, pentru mintea mea... ea inca face escapade in trecut.... te iubesc, stii? si chiar imi doresc ce-i mai frumos langa tine, insa vreau sa traiesc fiecare clipa si sa ma bucur de fiecare moment asa cum vine, nu asa cum mi-l l-as imagina..."
Avea o expresie indescifrabila... nu trada nici un sentiment pe care-l putea avea in acel moment... Ramasem cu privirea la el si cu o mica teama in suflet de ce ar putea spune...
Mi-a zambit cald, intinzand mana spre fata mea si mangaindu-ma usor..." Nu e rau sa vizesi, nu e rau sa fii dezamagita, te intareste, te face sa-ti doresti mai mult, sa perseverezi, sa te perfectionezi... nimeni nu e perfect... chiar si cei mai de succes oameni, au momentele lor de cadere, insa isi amintesc telul lor si se ridica inapoi sa-l implineasca... la fel si tu... stii ca niciodata nu e prea tarziu... iar eu sunt acum aici langa tine si te voi ajuta sa-ti implineste visele... tot ce trebuie sa faci este doar sa visezi, sa te lasi purtata de ganduri si sa lasi imaginatia sa-ti zburde... nu-ti fie frica... te iubesc si mereu voi fi langa tine..."
I-am zambit... tocmai asta e problema mea...daca nu e asa... daca nu vei fi mereu langa mine?

Miroase a primavara...

Imi place dimineata sa ma trezesc sa deschid laptopul, sa ascult o melodie si sa dansez cu picioarele goale pe gresia rece... ma duce cu gandul la ploaie...
mi-e dor de o ploaie calda de vara...
iarba subtire si uda sub talpi...
mirosul de pamant ud...
mici lovituri de picuri de ploaie...
E atat de frumoasa ploaia...atat de  deosebita.... atat de speciala...

timpul...

A:Daca ai putea da timpul inapoi, ti-ai alege acelasi drum?
O:Daca as da timpul inapoi, in primul rand l-as da inapoi... apoi as vedea ce-as mai face...
Toate se intampla cu un scop...poate al meu e sa sufar...

...We will always have Paris...

Ziua era lunga... se plimba pe strazile pline de oameni grabiti fara sa stie incotro.. privea din cand in cand spre ceas nervoasa... parea ca asteapta ceva.... Se opri si se intoarse in directia din care venise... oare uitase ceva?... Oare gresise ora? ziua?... Incepu din nou sa urce in deal, facu o pirueta si cobori iar... Aproape batucise locul... simtea ca face gaura in asfalt de atata plimbat si totusi de ce nu venea? Trecusera 30 de minute de la ora stabilita insa el era nicarieri de gasit...
Poate daca nu i-ar fi furat telefonul, acum cateva zile, ar fi avut de pe ce sa-l sune... insa asa era nevoita sa astepte in cazul in care ceva ar fi intervenit ceva.
Si totusi ceva se intampla... altfel nu ar fi lipsit... era pentru prima data cand facea asa... lacrimi i se adunasera in ochi si simti ca izbucneste.... Isi ridica privirea spre cer incercand sa faca lacrimile sa se intoarca de unde au venit... Ramase cu ochii atintiti asupra copacului de deasupra... un balon era blocat de crengi si avea o funda lunga la capatul careia se afla un plic... Isi citi numele desi plicul era leganat de vant... intinse mana, insa nu reusi sa traga... Sari si prinse plicul spargand balonul... petale de trandafir curgeau ca intr-o ploaie... erau albi, aducandu-i aminte de iarna in care s-au cunosc...

Se ciocnise de el, inainte sa urce in autobuz in drum spre examen si toate cartile i se imprastiara. Privi autobuzul cum pleaca...era suparata, nervoasa...in intarziere... si tipa la el atat de tare incat sperie oamenii de prin jur... El, calm... ii stranse cartile, i le intinse zambind si-i spuse:"Sunt cu masina..."
Asa incepuse totul, trecand 3 ani de la prima intalnire...
Isi aminti de plicul din mana... avea o nuanta verzuie si numele-i era scris cu negru "Ame..."
... Deschise plicul si citi...
"Iubita mea,

Stiu ca te-am ingrijorat cand nu am venit, insa te astept la capatul aleiei de trandafiri... adu cu tine si amintirea primei zile in care m-ai vazut...
Te iubesc 


Mereu al tau,
Goran "

Lacrimile pe care le tinuse prizoniere ii mangaiu obrazul, in timp ce zambetul ii cuprinse fata... Ridica privirea si se uita in jur... "aleea de trandafir... amintirea primei zile.."
Observa in vale un batran pe o banca, ce tinea in brate un jurnal... privi atenta... nu... nu se putea... il pierduse de mult... il pierduse chiar in prima zi cand il cunoscuse... abia si-l cumparase.... ii placuse mult... fiind si singurul cu un astfel de model.. vechi... si cu incuietoare tip zavor...
Se duse la el si-l ruga daca poate sa ii arate jurnalul... I-l inaman, zicandu-i ca e al ei... si ii dadu un trandafir alb... ofilit, prafuit de timp... ii zambi batranului si deschise jurnalul....

12 decembrie 2008...

Azi am intalnit un inger, mama... Ba chiar e mai frumoasa ca ingerii care-ti sunt alaturi... Are un par lung, de culoarea matasei rosii... Are ochii ca smaraldele... seamana mult cu ai tai, mama...
desi nu i-am descoperit zambetul prima data, i-am auzit vocea... e ca o melodie... ca un cantec de leagan...
Iar cand zambeste e mai ceva ca soarele...
O doamne!
Spune-mi mama, ce faptura mi-ai trimis pe pamant?...

Intoarse cateva pagini....

26 februarie 2009


Daca iti povestesc, mama, ce mi s-a intamplat azi...
Am simti cel mai frumos sentiment care poate exista... Am sarutat zeita si am simtit cum ma ridic de pe pamant.... Mi-ai trimis un inger cu aripi sa ma plimbe pe culmi necunoscute... Am sa ti-o aduc sa o cunosti....

Se opri din citit... si privi inainte... la poarta parcului un alt trandafir statea agatat...
Alerga pana la trandafir... era prins cu o esarfa rosie... zambi... lua trandafirul si esarfa si intra in parc...
Nu era nici o alee plina de trandafir, ci pe cate un copac era un prins un trandafir si cateva petale zaceam pe asfalt... mersese dupa ei, culegandu-i pe fiecare pana ajunse in fata unui foisor...
Pe o banca acolo, cu spatele la ea un tanar statea asezat.... se apropie timida de banca, sperand sa fie Goran..."Goran...?"
Tanarul intoarse capul privind-o atent...
"Domnisoara Ame?..."
"Nu esti Goran..."
"Nu, asa cum vedeti si dumneavoastra nu sunt Goran, insa am un mesaj de la dumnealui... ma rugat sa vi-l inmanez personal.." ii intinse plicul de aceaasi nuanta verzuie cu acelasi scris al numelui ei....
Il deschise....

"Iubita mea,


Urmeaza-l pe Vania... El te va aduce mai aproape de mine...
Te iubesc


Mereu al tau,
Goran"

"Unde?..." il intreba buimacita pe tanarul din fata ce aducea vag a Goran...
"Va rog, masina este putin mai in vale, urmati-ma..."

Tanarul cobori pe alee spre o straduta unde o masina neagra o astepta... ii deschisese portiera invitand-o inauntru...
Urca putin surprinsa de cele intamplate... gasi pe bancheta un alt trandafir...
Pornira impreuna astfel pe drumul ce ducea mai aproape de el.... Nu era din oras si de aceea nu cunostea toate strazile, de altfel nici cea pe care mergea.... masina se opri... si soferul cobori deschizandu-i usa...
"Domnisoara Ame... vedeti, trebuie sa va rog ceva..aaa... dar mai intai sa va dau un alt plic..." cauta stangaci prin sacou si gasi un alt plic asemenea celor dinainte...

"Iubita mea...

Ai esarfa rosie cu tine?... Te rog, sa o prinzi in jurul ochilor si sa il lasi pe Vania sa te conduca acolo unde trebuie... nu-ti fie frica.... eu te astept aici.
Te iubesc

Mereu al tau,
Goran"

"Ohh doamne... "... Ii zambi soferului si ii spuse ca poate continua drumul...  isi prinse esarfa la ochii... inima ii batea navalnic... i-ar fi sarit din piept daca nu si-ar fi pus mana in dreptul ei pentru a o linisti....

Masina porni din nou... inspaimantata putin de situatie isi aminti de jurnalul ei...al lui... era jurnal catre mama sa...  care o pierduse la o varsta frageda... era un jurnal a povestii lor, din prima zi in care s-au cunoscut... ar fi vrut sa-l citeasca tot, insa timpul nu-i permitea acum....
Simti masina cum se opreste...usa cum i se deschide... cineva o prinse de mana...
"Pot sa-mi scot esarfa?... ma simt ciudat si stupid..."
"Nu inca, iubita mea..."
"Goran!!" ii sari in brate si-l saruta...."Goran, ce faci?  ce vrei sa faci?ce inseamna toate astea?"
"Vei afla micuta mea.... toate la timpul lor... acum hai cu mine..."
Urcara niste scari... si fu asezata intr-un scaun....
"Acum poti" ii zise Goran...
Isi dadu esarfa jos, vazand ca se afla intr-un avion... in fata un trandafir o astepta... il lua... si se intoarse spre Goran...
"Unde mergem?"
"Vei vedea... doar putin mai ai rabdare.."
Il prinse in brate strans si il saruta apasat... "Pentru tine, mereu voi avea..."
Adormi in bratele lui...si se trezi cand avionul ajunsese deja pe pamant din nou...
"Hai, micuta mea Ame... am ajuns..."
"Unde?...."
"of... asa repede iti zboara rabdarea?" incepu sa rada, facand si pe ea sa se trezeasca din starea de amorteala...
Coborara si urcara intr-o masina cu geamuri fumuri, nepermitandu-i sa vada deloc afara...
Nu intreba nimic ci ramase in continuare in bratele lui... alintandu-se cu fata de gatul sau...
"Atat te mai rog, iubita mea... prindeti din nou esarfa..."
Isi prinse esarfa insa isi pastra mana stransa pe a lui....
Calatoria lua sfarsit si cobarara... intrase undeva... in ceea ce parea a fi un lift... probabil urcau la o inaltime mare, deoarece durase ceva timp pana se oprise liftul.
Iesira din lift si un aer cald ii mangaia obrazul... il urma pe Goran, cu stangacia unei fete nevazatoare....
Simti un miros puternic de trandafiri... Se oprira, iar el o aduse in fata lui... isi duse mainile la spate si ii desfacu esarfa... lasand-o sa cada la picioare... cat putea privi cu ochii erau trandafiri si petale de trandafiri, de parca ar fi plouat cu ei... erau undeva sus, atat de sus ca parea in cer... Il privi buimaca... si se intoarse sa priveasca din nou in jur...
"Oh doamne... Goran... Suntem la Paris?... nu... tu esti nebun? turnul Eiffel??" incepu sa tremure si sa planga....
"Ame, nu plange te rog... nu-ti place? ce s-a intamplat?" o prinsa in bratele lui, aducand-o si mai aproape...ii ridica barbi sa o privesca in ochii...
"Imi place prea mult si nu-mi vine sa cred ca ai facut asta pentru mine..."
"Pentru tine si mai mult..."
O saruta si o invarti in aer....
In surdina... o melodie incepu sa cante...
Ame il privi lung si suspicios, fara sa inteleaga exact ce se intampla... o duse catre marginea turnului privind impreuna cum soarele se pregatea sa apuna....
Un sentiment de pace o cuprinsa si-s sprijini capul de umarul lui Goran... observa atunci un alt trandafir... agatat de marginea balustradei... era diferit... caci unul era salbatic... intinse mana dupa el... si vazu ca are agatat inca ceva... un alt plic... se intoarse spre Goran si-l privi intrebator...
"Hai, ia-l... e tot pentru tine..."
Il lua si-l deschise... Inauntru un biletel...

"Vrei sa fii mereu a mea si doar a mea?
                          Goran"
 Inca cu ochii in plic, nu era sigura de ceea ce citise... nu sunase ca o cerere in casatorie si totusi suna asemenea uneia.... Isi ridica privirea spre Goran si-l vazu tinand intre degete un inel... iar pe fata avea cel mai frumos zambet pe care il vazuse vreodata...
"Vrei sa te mariti cu mine, Ame?"
Il privi indelungat, incercat sa deslusiasca cuvintele auzite, caci de emotie urechile ii tiuiau si nu mai auzea aproape nimic in jur... ochii incetosati cu lacrimi, nu ii permitea sa vada prea bine expresia fetei lui...
...scoase un sunet vag... ce semana a da...
Sarise in bratele lui sa-l sarute...
"Te iubesc Goran, te iubesc..."
"Si tu te iubesc, micuta mea....iar de acum vei fi doar a mea..."

Orizont in ceata...

Cum as putea sa fac abstractie de ceva ce e in fiecare particica din viata mea?
Cum as putea sa ma bucur de viata, daca el imi coloreaza zilele?...
Il iubesc si nu-mi pare rau... il ador... M-as putea numi cea mai norocoasa femeie de pe pamant... Si daca l-ati avea langa voi ati intelege... Ce barbat face orice asfel incat femeia de langa el sa creasca,  mai mult ca el... ce barbat isi sprijina partenera si o inalta pe cele mai inalte culmi?...ce barbat face orice sa o vada fericita?...
E minunat si tocmai asta ma sperie... E frumos.. cu ochi schimbatori... cu nasul acvilin si buzele mari... cu brate incapatoare si un zambet absolut fermecator.... M-as indragosti de mii de ori de el, nu pentru ca este frumos ci pentru caracterul sau... Nu e omul perfect, nu va inchipuiti... face poate uneori glume proaste... sau spune unele lucruri deranjante, insa stiu ca nu e voit... oricui i se intampla.. inclusiv mie... maestra in datul cu bata in balta... exista oare zi in care sa nu fi dat cu bata in  balta?
 doar imi pare rau ca e mult prea complicata viata noastra incat sa putem merge mai departe... de asta mi-e frica... si de asta ma tem ca tocmai o astfel de iubire m-ar putea prabusi din cel al 9-lea cer unde ma aflu acum...

fara amintiri...

Iti dai seama cum ar fi viata mea fara tine?....
Ar trebui sa fug de aici... sa fug departe de orasul care-ti poarta peste tot imaginea... fiecare bucatica din mine esti tu....fiecare amintire... de asta cum as putea fugi fara sa te iau cu mine?...
De ce te iubesc atat?...

dime amor, amor, amor estoy aquí, no ves?

Si no vuelves no habrá vida no sé lo que haré..

no sé lo que haré...