vineri, 24 septembrie 2010

ploua cu frunze...

Statea pe banca cu o carte in mana...pierduta printre randuri...
Parea sa fie un sfarsit de august, caci frunzele prindeau culoarea rosiatica a toamnei, iar vantul era usor rece...dar nu parea sa o deranjeze... I se schimba expresia fetei cu fiecare rand pe care-l citea...de la ras...la o usoara tristete...pana la cateva lacrimi...
Purta o rochita verde din voal si o bluzita neagra cu maneci lungi pe deasupra...parul negru zburda in ritmul vantului, la fel si rochia, descoperindu-i putin din picioarele imbracate in razele soarelui... Era atat de firava...
O observase de ceva timp....avea aproximativ 2 luni de cand venea pe aceeasi banca, la aceeasi ora sa citeasca... Saptamana trecuta citise Invitatie la vals...cat mai plansese cand se  apropiase de ultimele pagini...I-ar fi placut sa se duca langa ea si sa o intrebe ce s-a intamplat, dar daca strica misterul fetei?...acum avea in mana Scrisoare de dragoste...
Putea sa spuna ca o cunostea in toate momentele ei...cele de bucurie, tristete, teama, plans...era atat de expresiva...
De cate ori o astepta era nerabdator...iar cand in sfarsit se aseza pe bancuta ei inima lui incepea navalnic sa bata... si el la randul lui citea... se prefacea ca citeste pentru ca alaturi de ea nu avea stare chiar si cand distanta dintre ei era de vreo 7 metri...se pierdea privind-o...
Acum era destul de linistita...ba chiar zambea din cand in cand...la un moment dat o vede ca se opreste din citit si priveste in jur...nervos sa nu-l surprinda isi aseza ochii inapoi pe pagina cartii lui...era ceva in neregula pentru ca nu putea citi...era pe dos...o intoarse repede si fasticit...oare ea vazuse ca citise pe dos?...
cu coltul ochiului privi din nou spre ea...banca goala...nu mai era...privi de jur imprejur, printre copaci si pe alei...nimic...nu era nicaieri...se uita din nou la banca si vazu ca ramase cartea acolo...se indrepta si lua cartea in mana...o deschise...nu era semnata...la o a doua rafoire gasi un bilet...
"Ai sa orbesti daca ma mai privesti atat... caci de la citit nu cred: cel putin o carte pe saptamana o tii pe dos...sau poate esti vreun magician si poti citi asa...atunci de ce nu-ti faci curaj sa-mi spui macar buna?"...biletul era semnat cu un simplu N.
Era uimit si fericit in acelasi timp...uimit de mesajul pe care-l citea si fericit pentru ca si ea il observase... acum ce avea sa faca?...
"Spune Abracadabra!"
...fiori il cuprinsera cand auzi vocea fetei...se intoarse usor si-i descoperi cel mai frumos zambet...
reusi sa ingane incet un "Abracadabra?..."
"Nidia...tu?"
"Luca..."

duminică, 19 septembrie 2010

Love couldn't be any better...

Iti poti imagina sa primesti tot ceea ce-ti doresti vreodata in viata?...iti poti imagina sa fii atat de fericita ca nu mai stii ce e cu tine?...
sa-ti imaginezi restul vietii tale alaturi de el?...propia voastra casuta?...copilasii vostri?...
iti poti imagina cum e sa iubesti fara limite...sa nu te mai recunosti?...
...
sa-ti povestesc...
stii cum e painea calda, abia scoasa din cuptor aburind?...
...stii cum e prima raza calda de soare?...primul ghiocel?...o piersicuta coapta?...o cafea tare?...
...stii cum arata apusul intr-o zi de vara?...sau rasaritul la mare?...stii cum e aerul proaspat de munte?... stii cum e ploaia dupa o vara secetoasa?... stii cum e mana care te linisteste dupa un cosmar groaznic?...
stii cum e sa nu mai fii singura?...

Ma ingrozeste doar gandul ca o furtuna ar putea sa mi le pe toate....
Te iubesc! azi, maine, mereu...

"Toate vin la timpul lor. Tu vii in timpul meu?"

Soarele se inaltase devreme pe cer, insa cheful ei de a se ridica din pat nu...stia ca va intarzia...era oare zi cand sa nu intarzie?...avea nepunctualitatea in sange...ceilalti trebuiau sa se obisnuiasca cu ea...
trr...trr...trr...trr
...infundat se auzi un telefon!se ridica in graba si incepu sa caute telefonul fix...se intreba atunci de ce mai tine fixul cand avea 3 abonamente pe toate retelele existente de telefonie mobila...
"Alo?"
"Somnoroasooo!! ridica-te din pat si fugi la munca,iar intarzii..."
"Hahaha!...nu am chef...mi-e lene..."
"Hai lenes-o ca e ultima zi de munca...diseara plecam in concediu...o luna intreaga, iti dai seama?"
"Oh da!"
"Bagajele-s ready?"
"Puse in masina deja..."
"Perfect! te asteptam atunci la noi dupa servici...imbraca-te casual...nu stii unde mergi...te-am pupat...paaa!"
"Nu! nu inchide..un..de?...da!" inchise receptorul.."nu pot sa ma imbrac casual la servici..."
Intoarse privirea spre ceas si observa ca mai avea 30 de minute pana sa inceapa munca...
Sarise din pat si se schimba imediat intr-o rochite neagra,superba, nici business, nici prea eleganta potrivita si dupa servici...se farda putin...rimel si ruj de culoarea buzelor pentru hidratare...isi prinse parul intr-o coada la spate, se accesoriza cu o pereche de cercei verde smarald si o bratara din acelasi set...isi lua o geanta micuta in care-i intra o agenda si cele 3 mobile...putin parfum si o pereche de pantofi inalti, negru catifea, intocmai perfecti pentru tinuta ei. Verifica casa si pleca.
Nu reusise sa manance, dar nici nu avea nimic in frigider.Urma sa-si cumpere de la Happy Drive o cafea si ceva de mancare.
Ajunsa la servici, nu reusi sa intre in birou ca si intampina probleme ...asa este cand conduci o firma de organizari evenimente...
Orele zburara si se vazu ajunsa in fata casei prietenei ei cea mai buna...
"Hei! Ai ajuns draga mea...cu o ora mai tarziu...si imbracata asa? asta e la tine casual?...esti fantastica!..."
2 fetite blonde ii sarira in brate...
"Sami, Sami..."
"Buna dragele mele...Buna Emi...am avut probleme cu nunta de maine...modificari de ultima ora...e destul de casual avand in vedere ca am fost la munca..."
"No bine ca ai ajuns...trebuie sa ne impartim in masini...suntem 5, copii merg la bunici. Giulia vrea sa mearga cu noi cu masina, deci tu iei cealalta persoana..."
"Dar poate imi spui si mie cine e cealalta persoana!"
"Stai linistita, o sa-ti placa!"...cu o voce mult mai joasa si soptita adauga.."..mereu ti-a placut!..."
"Poftim?"
"Nimic, hai urca in masina...vorbim la telefon sa vedem unde ne oprim sa mancam ceva ca tu sigur nu ai avut timp..."
Din casa iesi cu multe bagaje sotul Emei...erau casatoriti de 6 ani si avusesera 2 gemene Cati si Cami.
"Buna Sami!"
"Buna, Manu...ok!...de unde il iau pe ultimul ratacit din aceasta misterioasa excursie?"
"Nu trebuie! e chiar..."
o sonerie de telefon le intrerupse
"Sami esti in concediu..."
"O secunda EMi...firma nu se conduce singura...Alo? Samanta Hoffman la telefon...Buna Geo! Desigur ca e gata...."
...
"Of, of fata asta! nici in concediu nu se opreste din munca..."
"Ii furam telefonul?"
"Dragul meu sot, stai linistit...in curand va uita de toate...la surpriza pe care o va avea sa speram ca nu leasina..."
"Minte diabolica...stiam de ce te iubesc"
"si nu doar atat pot" ii aplica un sarut fugar sotului...
...
"Da,da...am schimbat florile dupa cum ai dorit...desigur! eu personal m-am ocupat de acest lucru. De acum la dispozitie iti va fi Cristina Sack pentru orice problema. Da da! desigur ca e calificata...bine..multumesc..o zi buna!"
Se intoarse spre masina cu ochii in telefon si se izbi de o silueta masculina..Privi din fuga persoana si ingana un "ma scuzati..."
Incremeni...isi dadu seama cine era persoana care statea in fata ei cu o valiza micuta imbracat cu un short si un tricou negru, foarte sportiv..Il privi din nou plina de mirare...."Emi?"
Auzi motorul masinii prietenei ei..."Pa, pa...vorbim acus...ne ducem sa o luam pe Giulia...iar v-ati potrivit, amandoi in negru...just like old times...love you darling, have fun!"si pleca in viteza...Ramasesera acolo amandoi, fata-n fata si se priveau...
parea ca timpulnu trecuse si erau din nou studenti...Avea ochii la fel de verzi insa arata mult mai bine...Se pare ca anii care au trecut s-au asezat unde trebuie...era mult mai atletic, mai frumos si mai atragator...
"Se pare ca nu ti-au spus ca merg si eu..."
"Nu..."... il privea in continuare cu un aer visator.
"Ma gandeam eu...Smecherii!!!...Buna Samanta! long time no see."
"Buna Matei...intr-adevar..sa fie 5 ani?"
"Aproape..."
Matei fusese iubitul ei pe perioada facultatii si prietenul din copilarie al Emei...asa se cunoscusera ei doi. Ema era colega de facultate a Samantei si intr-o intalnire la ea acasa, il intalnise pe Matei. Se indragostisera asa tare. Timp de 4 ani traisera o poveste cum multi nu au parte, dar care s-a sfarsit prea devreme din cauza...probabil nici ei nu stiu de ce...
"Mergem?"
trezita din visare si readusa in prezent Samanta se indrepta spre masina..."Desigur! urca..."
"Bagajul?"
"aaa....da..da acum iti deschid portbagajul..."
"Multumesc."
Urcara amandoi in masina si plecara la drum in cea mai mare liniste...deschise radioul pe Europa Fm, unde era o seara de muzica romaneasca si incepuse in fortacu Marea Dragoste de Madalina Manole.

"Ne-am indragosti cand ne-am intalnit
Si cu o clipa de magie am simtit ca e marea dragoste
Ne-am indragostit si chiar am gasit tot ce nu aveam in viatza
Ne-am privit in ochi s-am simtit cum e sa respiri din dragoste..."

Il privi cu coada ochiului si observa ca si el cazuse pe ganduri...o surprinse cand il privea si o intreba "Stii unde mergem?"
fasticita si rusinata ca fusese prinsa contempland asupra lui raspunse..."nu?!..."
"Dar tie ce ti-au zis?...si unde mergeai?"
"Nimic decat ca o sa-mi placa...ca o sa fie ca in facultate cand plecam de nebunii...si mergeam la bunicii Emei sa duca copilasii."
"Dumnezeule!"rasetul lui ii trezi in ea niste fiori de demult ascunsi..."Stii drumul pana la Balea lac?"
"Nu...nu ma pricep sa ajung nicaieri cum nu ma pricepeam nici inainte, de asta mi-am luat gps! stii sa introduci datele?"
Ii seta gps-ul si-si continuara drumul...primi un mesaj de la Ema sa nu mai treaca pe la bunici, ca ei au plecat deja si sa-si continue drumul spre destinatie.
Mersesera dupa cum ii ghidase gps-ul, insa drumul era mai ciudat decat Matei il tinea minte. Parea neingrijit,neciurculat...Dupa aproape 3 ore de condus Samanta simtea lipsa mancarii din aceea zi, dar si oboseala unei zile incarcate la munca.
"Esti bine?vad ca esti cam incordata..." Nu schimbasera prea multe vorbe, situatia era jenanta pentru amandoi fiindca nici unul nu stia exact motivul despartirii.
"Da...doar flamanda si obosita...Emi si Manu nu ti-au raspuns?"
"Nu...au telefoanele inchise. Cred ca cel mai bine ar fi sa ne oprim undeva sa innoptam si sa mananci ceva. Imi pare rau, nu mi-am luat nici acum carnetul, altfel am fi facut schimb..."
"Nici acum?...esti un mare lenes." incepu sa rada uitand si de foame si de tot...era ca pe timpuri...Matei o privea atent, doar zambind...
"Esti la fel de frumoasa sau poate chiar mai frumoasa..." zambetul Samantei pieri...
"Esti organizatoare de nunti...exact ce iti doreai"
"Organizatoare de evenimente...nunti, botezuri, conferinte, petreceri private, simpozioane..."
"Esti fericita?"
"Poftim?" stranse puternic volanul in mana...
"Esti fericita?....ai casa pe care ti-ai dorit-o, masina si o afacere de succes...dar esti fericita acum ca le ai pe toate?"
Privea atenta drumul, insa gandurile ii erau departe...intr-adevar avea tot ce-si dorea, insa nu se simtea implinita...ar fi renuntat la tot pentru el, dar se pare ca el nu...altfel de ce ar fi parasit-o?
Vazu 2 faruri in fata...si o voce indepartata strigand-o...nu simti decat volanul care tragea in dreapta...o zguduitura si apoi liniste...
"Samanta...Samanta?...ma auzi?...raspunde te rog!...Dumnezeule! Samanta!"
deschise ochii usor si vazu ca de jur imprejur masina era inconjurata de boscheti, iar in fata ...poate chiar mult prea in fata era un copac...
speriata privi spre Matei si vazu sangele cum i se prelingea pe fata...
"Oh Doamne!"...ochii i se inundara de lacrimi si frica ii cuprindea usor corpul...incepu sa planga..."ce-am facut?ce ti-am facut"
"liniste-te! nu am nimic...doar o mica taietura la funte...zi-mi esti bine?...poti sa te misti?"
"da...cred...da"
"bun...atunci hai sa incercam sa iesim din masina mai repede si hai sa luam tot ce putem lua...sa nu se intample altceva."
Isi lua geanta si bagajele din masina si iesisera la drum. Se asezara pe marginea drumului si se gandeau ce sa faca...
"Nu am semnal la telefon...pe nici unul din ele."
"Nici eu. te simti in stare sa mergi? poate gasim un satuc unde sa ramanem in seara asta....sau poate avem noroc sa ne ia cineva pe drum."
"bine..."
Mergeau incet unul langa altul fara sa-si spuna absolut nimic. tacerea era grea si apasatoare...
"Matei...iarta-ma te rog...nu am vazut masi..."
"Samanta suntem bine amandoi...gata a trecut.Nu trebuia sa-ti distrag atentia...e vina mea...dar nu am putut sa ma abtin. Stii ca nu pot?..." se opri in fata ei si o privea direct in ochi. Samanta scapa bagajele din mana si ramase nemiscata..."Mereu ai avut efectul asta asupra mea...ma faci sa ma pierd si sa te privesc neincetat...esti atat de nevinovata cand faci ochii astia mici...cand iti strangi buzele de nervi, cand te sperii..." se apropie si mai mult de ea lasand si el la randul lui bagajele in spate...erau acum unul langa celalalt, atingandu-se..."speram ca totul a trecut...ca nu mai simt nimic pentru tine...ca nu te mai iubesc..."
"De ce m-ai parasit atunci?....spune-mi?...stiai ca nu sunt genul cu care sa te joci...ti-am zis de la inceput...si mi-ai promis, mi-ai jurat ca niciodata nu ai sa ma faci sa sufar...de ce?" lacrimi incepura sa se rostogoleasca pe fata-i obosita...culorile apusului o faceau si mai frumoasa...
"Samanta..." incerca sa o prinda in brate, insa ea acu cativa pasi in spate.
"Nu!...nu... nu pot sa te iert. Ai reusit ce nimeni altcineva nu ar fi putut si nu a putut..sa-mi furi inima...si ce-ai facut cu ea?...ti-ai batut joc!"
"Nu e adevarat..nu m-am jucat.."
"Dar ce ai facut?...hm??...esti un prost!"
"Samanta...erau in facultate...eram un amarat...in timp ce tu visai...si-ti doreai...cine eram eu sa te fac sa uiti de toate?..."
"As fi renuntat la tot pentru tine."
"Tocmai...nu as fi vrut...tii minte cand ai primit bursa de 6 luni in Germaniaa?...nu ai vrut sa pleci...din cauza mea...nu puteam sa las sa se intample asta..."
"poftim?..."
"am preferat sa ajungi undeva...sa devii cineva...si eu la fel...iar mai apoi sa ne reintalnim daca asa ne-a fost destinul...caci asa pare..."
"stai!...ce spui acolo?...m-ai lasat pentru ca eu visam?...crezi ca mai conteaza masina, casa cand nu te mai am pe tine?... stii cat am plans din cauza ta?...credeam in tine...de ce mai lasat sa te mai iubesc daca nu doreai sa ramai cu mine?..."...cu pumnii il lovi in piept, plangand puternic...o prinse in brate si o stranse la piept, alintand-o pe cap sa o linisteasca...ii saruta fruntea...apoi ochii...simti cativa picuri reci...o ploaie de vara incepu....desi soarele slab se mai afla inca pe cer...ii privi ochii inlacrimati...si o saruta apasat...
"te am si te mai vreau..."

marți, 14 septembrie 2010

se ineaca inima in iubire...

Sa fie un vis?...sa fie un basm?...am ajuns sa traiesc oare propriile mele povesti?...
oohh...m-am imbolnavit...m-am imbolnavit de dragoste si  nu are leac...
mi-e frica...
A fost frumos...este frumos...intens...pasional....
Daca as incerca sa cuprind intr-un cuvant toata iubirea mea...nu as putea...e un amestec de sentimente si emotii pe care toti le traim si totusi nu toti stim sa le apreciem...
Ma doare inima de atata iubire...
...este...o..."lacrima...abis...cautare...neant....raza de soare.Colt...sange, floare sfasiata...zbor, zbatere, cautare...gand, ideal, despartire...cadere...taras...regasire...lacrima de fericire...val, suflet, respiratie...ploaie...inaltare, declin, inaltare...chemare...univers...disperare...pas...mangaiere...durere...
zambet...iubire,dor, adiere..."
(A.S)
Nu ma trezi, lasa-ma sa te iubesc la nesfarsit!

duminică, 5 septembrie 2010

Se rupe panza...cad in gol!


Azi...
mi-e greu...azi ma simt aiurea....ma simt rau si ma simt la pamant...
Ce pot sa spun...mi-e greu sa recunosc ca nu mai sunt un copil...
Nu vreau sa mai cresc....
eu ma opresc aici!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

de aici-acolo si de acolo-aici

Back to being alone on the blog...
Beto are multe de spus...asa ca de azi inainte il gasiti pe http://biblioteca-prafuita.blogspot.com.
Aici va ramane ceea ce a fost inainte...

vineri, 3 septembrie 2010

...cristale...

Ploua...e frig si ploua...Simt fiecare picatura de ploaie cum cade rece pe trupul meu obosit, atingandu-mi parca inima si inghetandu-mi-o...Sunt singura, atat de singura cum uitasem sa fiu...ma cuprind fiori de panica, caci nu stiu unde ma aflu si unde ma indrept...
Privesc nedumerita in toate partile si lumea ma priveste ca o nebuna...nici unul nu vine sa-mi intinda o mana de ajutor...
"La ce va uitati?"...
"Nu stiti voi oare...ca soarele mai mult apune decat rasare?!"...

joi, 2 septembrie 2010

A venit toamna...
Am iesit pe strada sa ma bucur de aerul rece, sa ma bucur de ploaia ce vine si de cateva clipe de singuratate...
inchid ochii si inspir adanc...in castile telefonul, Nicu Alifantis canta o poezie de Nichita stanescu-emotii de toamna...imi vin sa plang, caci sunt in ceata...si sunt nesigura si ma simt singura...mi-e atat de frica...
...privesc spre cer si imi imaginez ce as putea fi si ce as vrea sa fiu...
Balanta atarna cand intr-o parte cand in cealalta... imi intep gandurile cu un ac si le sparg...imi continui drumul pe poteca din padure...privesc copacii inalti si scuturati de vant...
E anotimpul meu...e anotimpul iubirilor si al romantelor...
...hai sa compunem romanta noastra si sa o cantam dupa cum ne place noua si nu lumii...hai sa dansam ca frunzele si sa incalzim ploaia rece...
hai sa ne iubim precum iubesc copacii pamantul...si florile primavara...
...hai sa aprindem soarele cu iubirea noastra...hai sa facem vara acest inceput trist de toamna....

miercuri, 1 septembrie 2010

Blog/2

 De astazi incepand Expresorul nu ghiceste viitorul are doi autori: Olguta si Beto.
De ce?...pentru ca m-a rugat!
Desi a inceput ca un mic jurnal...cu timpul s-a transformat intr-un caiet cu schite de povesti... voi scrie in continuare...la fel ca si pana acum...voi reveni cu cate o postare cand voi simti ca sunt prea plina de ganduri si trebuie sa le confesez cuiva...o voi face aici...
Nu scriu decat pentru a ma elibera...

...

Stiu ca ma iubesti si ca ma doresti alaturi de tine zi de zi...dar mi-e frica...nu ca am sa te pierd, ci pentru ca nu stiu ce vei alege... pe mine sau pe ei? 


 "A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare...." - Nichita Stanescu