miercuri, 18 martie 2009

...depresie de primavara...



E vara, e cald dar nu arsita....e seara...soarele apune...cerul e un vartej de culori...miroase a foc...Stau si ma uit pe geam...e asa frumos...cerul e plin de figurini ciudate...E plin de margarete dealul din fata...copilasii zburda fericiti...nu e galagie...de fapt nu se aude decat casetofonul care ingana o melodie de la pasarea colibri...si totusi...se simte o galagie...(nu stiu cum poti simti o galagie dar eu o simt)...ma uit la poarta...nu scartaie...nu se misca...am injurat de atatea ori scartaitul portii insa acum as vrea sa-l mai aud...nu astept pe nimeni si totusi de ce nu pot scapa poarta din priviri?...sorb plictisita din paharul aproape pe terminate de whisky....obicei prost invatat de la prieteni...acum cerul e albastru-negru...soarele a disparut...la fel si copii...insa poarta tot nu s-a miscat...nu-i nimic...noaptea e lunga...la fel si ziua de maine...astept luna...poate in seara asta imi spune o poveste mai frumoasa decat cea spusa de sticla de whisky...

vineri, 13 martie 2009

un drum spre nicaieri...





...o duminica ordinara, o strada pustie si un miros ascutit de ploaie si mucegai... intorc spre strada eternitatii...spre cimitir...strazile par si mai goale, mai reci....un sunet indepartat de fanfara intregeste peisajul...ciorile isi fac jocul printre monumentele dezordonate si de mult uitate de oamenii din lumea noastra...

ce caut eu aici?

...de ce intreb cand stiu ca nu exista loc in lume in care sa ma simt mai eu....sa simt ca apartin...si totusi eu nu sunt ca ei...eu am viata, am suflet....am si nu stiu ce sa fac cu ele...

M-am gandit de mii de ori sa ma alatur ciorilor, sa intregesc un rand....sau sa incep un altul..depinde care copac va dori sa-mi umbreasca tristul monument...

...azi mai mult ca niciodata mi-am inchipuit cum as scapa de lumea asta...atat de real, incat la un moment dat nu mai stiam daca e vis sau realitate...

joi, 12 martie 2009

...sa fie noapte?...




...e primavara cica, dar n-am sa stiu...caci... eu nu cred in zi...eu am doar noptile cu luna plina sa stau, sa privesc, sa visez...sa-ti vorbesc...poate atunci tu, vazand luna atat de mare pe cerul innourat, ai sa te gandesti la mine si ai sa ma auzi cum iti soptesc...cat mi-e de dor...
...acum ploua...dar e luna plina...si am o poveste sa-ti spun... indreapta-ti privirea spre cer...e mult prea scurta noaptea sa pierdem timpul... "eram odata tu si eu..."