E vara, e cald dar nu arsita....e seara...soarele apune...cerul e un vartej de culori...miroase a foc...Stau si ma uit pe geam...e asa frumos...cerul e plin de figurini ciudate...E plin de margarete dealul din fata...copilasii zburda fericiti...nu e galagie...de fapt nu se aude decat casetofonul care ingana o melodie de la pasarea colibri...si totusi...se simte o galagie...(nu stiu cum poti simti o galagie dar eu o simt)...ma uit la poarta...nu scartaie...nu se misca...am injurat de atatea ori scartaitul portii insa acum as vrea sa-l mai aud...nu astept pe nimeni si totusi de ce nu pot scapa poarta din priviri?...sorb plictisita din paharul aproape pe terminate de whisky....obicei prost invatat de la prieteni...acum cerul e albastru-negru...soarele a disparut...la fel si copii...insa poarta tot nu s-a miscat...nu-i nimic...noaptea e lunga...la fel si ziua de maine...astept luna...poate in seara asta imi spune o poveste mai frumoasa decat cea spusa de sticla de whisky...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu