miercuri, 23 decembrie 2009

Doar Povesti...




...sunt povesti...toate...sunt bucati scoase din vietile oamenilor pe care i-am cunoscut... sunt momente pe care toti ajungem sa le traim...sunt clipe de fericire si clipe de tristete...sunt tot ceea ce suntem noi...
...Tu straine, opreste-te o clipa si spune-mi: pe tine ce te framanta?

sâmbătă, 19 decembrie 2009

incertitudine...



...stateam in pat, invelita pana-n gat, arzand si in acelasi timp dardaind de frig...priveam in gol si ma gandeam...nu avusese noroc pana acum, de nici un fel...nu ma credeam in stare sa trezesc sentimente in oamenii din jurul meu...eram multumita de viata mea, dar ceva lipsea...si simteam in fiecare zi, dar imi umpleam golul cu alte lucruri, cu zambetul unui copil, sau desenand scene de poveste... ma obisnuisem sa traiesc cu golul respectiv...facea parte din mine...
...pana intr-o zi...
...credeam ca e normal...ma ghemuiam in bratele lui si-mi ziceam ca suntem prieteni...auzeam inima cum incepea sa accelereze si ma gandeam ca sunt eu obosita...
ne cunosteam de ceva timp...nu se pusese niciodata altfel problema...si totusi ceva se schimbase...
...timpul trecea si ghemuitul in bratele lui mi se parea ceva firesc, parca mi-ar fi apartinut...eram constienta insa ca nu...
...imaginatia imi zbura si ma gandeam totusi ca mi se pare, ca numai eu simt o schimbare, dar nu....schimbarea venea de la amandoi...
...priveam in gol in continuare...vroiam sa fiu tinuta in brate si vroiam sa simt ca sunt iubita...vroiam ca cineva sa aiba grija de mine, sa ma ghideze...si totusi...simteam ca ar trebui sa fug...

miercuri, 16 decembrie 2009

zile negre, imbracate-n alb...



...muzica rasuna in toata casa...si un sentiment de caldura se instalase...stateam in bucatarie si gateam zambind...asteptam din minut in minut sa intrii pe usa...eram atat de fericita...venea Craciunul...primul nostru Craciun in propia noastra casa...pregateam bucate pe care nu le mai facusem niciodata...ma gandeam la cadouri si priveam pe geam zapada cum se asterne... trebuia sa iesim sa ne amestecam in albul imaculat...simteam cum emotii ma cuprind...
...si bradul...cu cata dragoste il impodobisem, era cel mai frumos brad...doar era al nostru...si-ti pregatisem cel mai frumos cadou posibil... asteptam cu nerabdare sa-ti observ chipul cand primeai cadoul...eram atat de entuziasmata...
...trecusera doar 3 ore de cand nu te vazusem si nelinistea ma cuprindea...eram depedenta de tine.. ma pierdusem in amintirile noptii trecute si uitasem ca in mana tineam cutitul...ma taiasem....putin...dar eram anesteziata cu dragostea ta...nu mai simteam nimic...te vroiam iar langa mine...
...o panica tot mai grava ma cuprindea...ce se intampla?... simteam cum pulsul imi crestea...o stare de ameteala ma stapanise si cu greu reuseam sa ma mentin pe picioare...
...suna telefonul...ma tintuisem locului si incercam sa constientizez ce se intampla...nu...era Craciunul...eram fericita...nu acum...imi facusem putere si ridicasem receptorul:
"Aaaalo...?"
"Doamna Z?...Buna ziua!Suntem de la..."
"Unde este sotul meu?..."
"Ne pare rau...sotul dumneavoastra a suferit un accident, in timp ce..."
...Scapasem receptorul din mana...incercam sa respir...cautam ceva de care sa ma prind, sa nu lesin...degeaba...

...deschideam putin cate putin ochii...nu-mi aminteam exact ce s-a intamplat...eram in mijlocul sufrageriei...cu receptorul cazut alaturi...copilul!...speriata,am pus mana pe pantec...era bine...il simteam...m-am ridicat...priveam de jur imprejur... vazusem pe pat botosei pe care trebuia sa ti-i dau cadou sub bradul nostru spunandu-ti ca de acum nu vom fi doar doi, ci trei...eu, tu si iubirea noastra mica... cat ne dorisem un copil si uite ca acum de Craciun venea si cel mai frumos si asteptat cadou... luasem botosei in graba si ma gandeam unde sa ii ascund...nu trebuia sa-i gasesti, si stiam ca nu mai dura mult si ajungeai acasa... cautam cu privirea locul potrivit, cand ultimele fraze ale domnului care sunase mai inainte imi revenisera in minte..."Ne pare rau...sotul dumneavoastra a suferit un accident..."
...un tipat mut...lacrimi imi inundau ochii...amintiri se rasuceau prin fata ochilor mei:prima privire... in campusul universitatii dupa ce ma dadusem in spectacol cazand pe scari...tu ai venit sa ma ridici...primul sarut, pe marginea lacului, cand coplesita de problemele cotidiene, plangeam pe umarul tau...prima noastra escapada la mare, mergeam de fapt la bunici, dar n-am mai ajuns...primul nostru dans...sus, in varful dealului, sub lumina lunii pline in ritmul vantului...noptile albe pierdute sub plapuma depanand amintiri din copilarie, cafeaua de dimineata...avusesesi rabdare cu mine...ma invatasei sa iubesc...si acum...nu mai existam eu fara tine...eram doar eu cu tine...altfel nu se putea...
simteam ca nu mai pot respira din cauza lacrimilor, ma inecam, disperam....te cautam in camera si te vedeam in fiecare colt...pe noptiera o fotografie, pe scaun un pulover...si in aer parfumul tau...cum sa traiesc eu fara tine?...eu si bebele... il planuisem de mult si acum ma lasasesi singura?... ma sprijinisem de perete, in speranta ca ma voi linisti...plangeam in hohote...
Craciunul niciodata nu fusese pentru mine, dar de aceasta data chiar credeam ca se va schimba...
...ramasesem ghemuita langa perete...priveam in gol...si ma gandeam ce rost am eu pe lumea aceasta fara tine?... o durere din pantec m-a trezit... te voi avea langa mine...dar altfel...pentru cel ce urma sa poarte bucatica din tine... asta era rostul meu...

marți, 15 decembrie 2009

In noptile cu luna plina...



...Noaptea...
...noaptea ma duce cu gandul la tine...noaptea ti-as vorbi, te-as alinta, te-as adormi cu povesti si cantece...ziua nici nu-mi treci prin minte...ziua nu te cunosc.Cine esti?...dar noaptea...te regasesc si ma faci sa visez cat de bine ne sta impreuna...imi lipsesti in noptile cu luna plina, imi lipsesti in noptile instelate, imi lipsesti in noptile innourate...imi lipsesti in fiecare noapte...

ratacind...



...fulgi mici acopera soseaua...un vant rece imi gadila parul...ma plimb lenes pe strazi care duc spre nicaieri...nu stiu unde vreau sa ajung...doar ma plimb...am deja 2 ore de cand umblu de nebuna, privind fiecare vitrina a magazinelor in detaliu...
...inghet, dar ce conteaza...asa macar nu mai simt durere...ma simt singura...nu sunt!stiu, dar asa ma simt...
...ma uit in jur...indragostiti se plimba agale, tinandu-se de mana...visand prima zi de craciun...cata dragoste...m-as molipsi si eu, dar nu reusesc...
prima zi de craciun... poate am sa dorm...am deja 2 saptamani, de cand ma chinui sa dorm, ca de reusit....n-am reusit...
...ma prefac ca sunt bine...imi scot rujul din geanta...ma intorc spre o vitrina ce reflecta imaginea obosita a Olgai din decembrie...si-mi imprastii pe buzele uscate, un chinuit ruj rosu...ruj rosu pentru zile negre...zambesc stramb...va fi bine si pentru mine...

marți, 24 noiembrie 2009

...s-a sters...




e gol....e gol in suflet... s-a sters....am sters totul...nu ca n-ar fi fost frumos ci pentru ca nu vreau sa merg inapoi, nici sa stau pe loc...pentru ca vreau sa merg inainte...te-am sters...nu te-am uitat...
...te privesc si-ti mai zambesc inca odata...priveste-ma bine, data viitoare iti voi zambi dar nu va fi acelasi zambet...data viitoare te voi privi dar nu va fi aceeasi privire...
...voi fi eu, dar nu aceeasi de acum...

:)

vineri, 30 octombrie 2009

...zori...



...Simteam un mic fior de gheata...ma strangeam ca un copil sub patura...am simtit 2 maini puternice ce ma acopereau... un parfum discret de barbat plutea in camera...era aici, langa mine... am deschis ochii usor si am vazut un inceput de dimineata...m-am uitat la mainile ce sedeau comod asezate, una pe pantec iar cealalta, lenes imi sprijinea sanul...pareau atat de hotarate si sigure...ii simteam respiratia usoara pe gat...m-am intors usor sa privesc chipul ce se scufundase in parul meu, la un somn adanc...dormea atat de linistit...ma cuprinse mai puternic, simtind miscarea mea...il priveam, bucurandu-ma de moment caci stiam ca odata cu venirea zorilor urma sa ne despartim...as fi vrut sa-l sarut, insa mi-era frica sa nu-l trezesc...dormea prea linistit...imi plimbam mainile prin parul cifulit, apropiindu-ma usor sa-i sarut buzele,caci tentatia era prea mare...

duminică, 25 octombrie 2009

...basm cules in zori...




...il privea adanc si simtea cum se topeste...credea ca va pica din picioare...era acolo in fata ei...inalt, drept, frumos ca ingerii pictati in biserici... ar fi vrut sa spuna un cuvant...un Buna ziua! ceva, dar...nimic nu iesea pe buzele-i mici si tremurande...statea pur si simplu si-l admira, contempla asupra acestei statui perfect sculptate... arata ca un zeu...lumina soarelui de dupa amiaza ii accentuau trasaturi ascutite si seriozitatea fetei...parul sau negru avea acum tente de roscat-brun...parea si mai inalt... vazu o mana intinsa si se trezi din reverie....statuia se misca...si-i intindea mana sa o ajute sa se ridice dupa ce se facuse de ras in fata tuturor, cazand... toti radeau, mai putin el...parea de-a dreptul ingrijorat:
"Ati patit ceva, domnisoara?"... avea in continuarea ochii atintiti asupra lui, de data asta examinandu-i fata... ochii erau mari si putin alungiti de un caprui tulbure, iar genele ce ii inconjurau erau lungi... nasul lung dar mic in acelasi timp parea perfect incadrat, iar buzele continuare a armoniei fetei, erau perfect simetrice...nici prea mici, nici prea mari, care te invitau sa le mangai...
...fata avea o expresie proasta pe fata...
"domnisoara, v-ati lovit?"..."...poftim?...aaa...nu, nu!"... trezita parca dintr-un vis, fata isi lua poalele rochiei, se ridica si rosi... se retrase speriata si jenata de situatie, privind in jur la toti cei care radeau cu pofta de mica ei patanie...se facuse de ras...si nu doar in fata celor din jur, ci si in fata lui, mai ales in fata lui... cazuse deoarece imbracase cea mai eleganta rochie din dulap, insa mult prea lunga pentru inaltimea ei... isi stricase seara ce trebuia sa fie debutul ei in societate...
...o miscare brusca, se intoarse si se indrepta sigura, cu ochii in lacrimi dar cu capul sus, spre iesirea din curtea casei unde avea loc balul...dorise intr-adevar o intrare spectaculoasa pentru a atrage atentia, dar aceasta fusese prea de tot...
...in spate o voce calma barbateasca se tot auzea...nu baga in seama, ce mai conta acum...raul fusese deja facut... simti o mana puternica pe brat, iar rochia lunga iar ii acapara picioarele, facand sa se dezechilibreze, insa de aceasta data doua brate puternice, masculine, o sprijinisera....se intoarse spre el...


...toti vorbeau, radeau...era o atmosfera placuta, insa ceva lipsea...domnisoarele prezente la petrecere erau chiar dragute, dar nici una pe placul lui...se plimba usor prin multime, salutand persoanele cunoscute...din cand in cand se oprea la mici grupuri, mai radeau putin impreuna, iar el isi continua drumul...vazu intrand pe poarta o tanara domnisoara, de o statura ciudat de mica pentru el care atingea 1.98 cm...nu parea sa-i ajunga mai sus de cot... dar era ceva ciudat cu ea...parea invaluita intr-o lumina...se putea sa fie doar soarele de dupa amiaza, ce se incapatana sa lumineze mai tare atunci...dar nu era soarele, era altceva...micuta domnisoara mergea cu capul sus,cautand parca pe cineva si in acelasi timp incercand sa razbata drumul pana la un loc sigur...in multime nici macar nu se vedea... mergea usor si calculat, cu rochia-i atarnand greu... o privea uimit...era atat de frumoasa... avea un par lung, negru, ce cadea in valuri pe spate pana la capatul acestuia...florile albe agatate in par, ii accentuau si mai tare negrul parului...ochii erau atat de negri, precum carbunele, incadrati de gene lungi si dese... buzele erau rosii si mici, dar plini... avea un corp perfect...rochia, desi prea mare pentru ea, ii accentua perfect formele de sus, lasandu-i sanii sa se vada cum se misca in ritmul respiratiei...avea emotii, se vedea clar... o privea fix, fara sa-l intereseze daca va fi observat sau nu... si atunci... o vazu cum se apleca spre pamant, infasurata fiind de rochie...micuta cazu...si acum statea in praf in mijlocul multimii...iar toti radeau...toti o priveau si radeau...nici unul nu-i intindea mana sa o ajute...miscat de o forta interioara, se indrepta grabit spre ea...cum se putea asa ceva?...de ce radeau de ea in loc sa o ajute... ii intinse mana si o intreba:"Ati patit ceva, domnisoara?"...se uita la ea...si-i vazu chipul imbujorat...lacrimi amenintau sa-i spele chipul...parea atat de neajutorata...ar fi luat-o in brate, sa o alinte, sa-i spuna ca nu e nimic rau...ca nu conteaza ce s-a intamplat...dar asa ceva nu era permis...se multumi intreband-o inca odata:"domnisoara, v-ati lovit?"... o privea nedumerit...nu intelegea de ce nu spune nimic...arata de parca in minutul urmator urma sa bufneasca intr-un plans puternic... auzi de la ea niste cuvinte, insa nu le intelesese...in secunda urmatoare o privi cum se ridica si sigura pe ea se indrepta spre poarta, ca si cum nimic nu se intamplase...cum se controlase...daca acum cateva secunde micutei ii venea sa planga, acum parea atat de calma... se lasa dus de impuls si alerga spre ea...sa afle daca totusi e bine... o privea din spate si observa inca odata ca rochia ii era mult prea lunga...o vazu din nou intr-o miscare stangace si prinse repede bratul inainte sa sarute din nou pamantul...ii cazu in brate...era atat de mica, ca n-o simti...parea un fulg...o cuprinse de talie cu ambele maini si o inconjura perfect...se intoarse spre el...

...o melodie lenta invalui gradina si parca lumina se schimba, scazand in intensitate... nu schimbasera nici o vorba, insa trupurile lor incepura sa se miste in ritmul muzicii... se priveau intens... nu erau constienti de multimea ce-i privea uimiti... nici nu conta....nu-i interesa...erau doar ei,valsand cu ochii atintiti unul asupra celuilalt, fiecare parand ca si-a gasit ceea ce cauta...

...alegerea ta...




...stiu...e tarziu...sau devreme...depinde ce iti place mai mult...noaptea sau dimineata...eu prefer noaptea, dar nu asta conteaza...este 03:31...ma obsedeaza un gand...ma obsedeaza demult timp, dar azi mai mult ca niciodata... ce dracu e in mintea ta?...ce vrei de fapt?...
...uita-te putin la mine...sunt frumoasa, sunt desteapta si deloc indiferenta sexului opus...dar nu...eu ii inlatur pe toti...de ce?... pentru ca inima mea bate mai tare pentru un idiot care nu stie sa vada ce are in fata lui... ciudat...dar de data asta simt ca sunt satula... sa fim, sa nu fim....nu mai suntem in liceu...poate tu ai ramas la stadiul ala...eu am trecut demult de el...imi placi, ok?imi placi mult!dracu...de ce? nu-mi pot explica... nu simt fluturasi cand te vad....nu ma iau ameteli...nimic de genu asta... pur si simplu...nu stiu...e o chestie ciudata...e ca si cum doar cu tine ma simt in siguranta, ma simt eu, simt ca in sfarsit nu trebuie sa ma chinui sa arat ca am o forta interioara foarte mare cand eu de fapt...nu mananc...asta e cel mai ciudat sentiment pe care mi-l produci...e ca si cum mi-ai tine de foame... ciudat, stupid, fie cum vrei...dar asta ceea ce eu simt... si nu stiu... cica toate au final...trist, fericit...e la alegerea noastra...noi ce alegem?

joi, 22 octombrie 2009

...franturi de expresii...



...hmm...ai un par atat de ciufulit... atat de negru... asa ca pamantul in ploaie...
esti peste tot...esti cafea dulce de dimineatza, esti un strugure negru abia cules din gradina, esti un stejar din parcul de pe Copou, esti un Chuppa Chupps intr-o pauza bine meritata,esti o poezie de Nichita Stanescu, un cantec de la Pasarea Colibri, esti un pian din salile Palatului Culturi,esti un calciu pentru anemici...

...ador struguri negri, si-mi place sa ma lipesc de fiecare copac din parc, sa le fur energia...

duminică, 18 octombrie 2009

....schizofrenie...



...eram stresata...ma uitam la ceas si ma intrebam de ce nu-mi da un semn de viata?...

...trecuse 2 zile si nu stiam nimic de el... ma plimbam prin camera si simteam cum batucesc covorul... eram atat de nervoasa ca nici unghii nu mai aveam la maini...

...trebuia sa aflu, trebuia sa stiu... nici un mesaj, nici un telefon, nici un e-mail... poate se intamplase ceva...nu... as fi aflat... poate plecase intr-o excursie... nu, si asta as fi aflat...
...as fi vrut atat de mult sa aflu ce se intamplase, dar nici ca as fi sunat, sau trimis vreun sms, email...nu nimic....caci sufeream de un orgoliu mult prea puternic, un orgoliu ce ma impiedica sa-i arat ca pentru mine conteaza...preferam sa ma plimb ca o nebuna prin casa, band cafea dupa cafea si uitandu-ma la ceas din minut in minut...ticaitul ceasului mi se intiparise in memorie si nimic altceva nu mai auzeam decat un tic-tac hotarat.
innebuneam, clar innebuneam...trebuia sa fac ceva...nu mai puteam astepta... bajbaiam dupa cheii...trebuia sa ma duc la o prietena... sa ma ajute sa scap de ceata in care ma aflam... uitandu-ma dupa chei, am dat de o poza...o poza de grup in care apaream si noi...noi doi cu cate un zambet larg pe fata ce arata cat de fericiti eram... m-am oprit si m-am gandit atunci:"eu oare sunt nebuna?...ne-am despartit acum un an..."

...si atunci...de la cine asteptam un semn de viata?...

joi, 15 octombrie 2009

...o fractiune de secunda...




...eram prinsi intr-un sarut...ploua torential, iar noi nu ne puteam opri din a ne dezmiarda buzele...incercam sa te privesc in ochi, vroiam sa mi te intiparesc in memorie...ca atunci cand inchid ochii, sa fii langa mine... strangeam tare, sa nu mi te fure vantul...stateam lipiti...incercam sa ne incalzim, dar gecile ne impiedicau...
...era timpul sa ne despartim...cand urma sa ne revedem oare?... te indepartai usor tinandu-ma de mana... ma priveai cu ochii tristi...cum sa-ti dau drumul?... m-am apropiat si ti-am furat un sarut, si inca unul...si inca unul...
...m-am intors, am inchis ochii si am plecat...nu mai suportam sa-ti vad privirea... am auzit motorul pornind...iti simteam privirea in ceafa...ma indepartam ca nu cumva sa ma intorc sa-ti mai fur un sarut, alergam aproape de frica sa nu-mi mearga picioarele inapoi spre tine...asa trebuia sa fie...
o acceleratie puternica... m-am oprit...am simtit ca-mi sta inima in loc... nu la mai mult de o secunda o bubuitura s-a auzit...am facut ochii mari si m-am intors speriata... lacrimi curgeau siroaie iar inima batea cu mai mult de 130 de batai pe minut...nu reuseam sa ma misc...lumea se strangea de jur imprejur...urlete umpleau zona... eram tot acolo, parca tintuita locului...si plangeam...tacut...pierdut...
...reusisem sa gasesc forta sa ma duc sa vad ce s-a intamplat...imi facusem loc prin multime sa ajung in fata... bucati din motor erau azvarlite... sangele pata strada proasta vopsita...tremuram din toate incheieturile... voci ma intrebau ce mi se intampla... nu aveam aer...simteam cum sufletul se desprinde de corp...intalnii doi ochi caprui...inlacrimati ce ma priveau de sub ramasitele unui motor negru...erau doi ochi bine cunoscuti mie...doi ochi ce acum cateva minute aveau atat viata si atata dragoste, erau acum doi ochi fara viata, stersi ce priveau fix spre mine...
...inca iti simteam sarutul pe buze, iar caldura mainilor tale pe mainile mele...tocmai ne spusesem vorba dulci, vorbe de dor...tocmai visasem impreuna...
...incercam sa leg 2 cuvinte... incercam sa ajung, sa te ating, sa te simt, sa vad daca esti tu... sau doar un cosmar?... plangeam atat de tare ca nu mai vedeam in fata ochilor...trebuia sa ajung la tine...de ce ma impiedica lumea?...de ce se intampla acelasi lucru ca de fiecare data...de ce se bagau intre noi....de ce iar se bagau intre noi...de ce nici macar acum nu ma lasau sa fiu alaturi de tine?... de ce vroiau sa mi te fure... de ce?...ma inecam cu propiile lacrimi, in disperarea de a ajunge la tine...o moleseala ma cuprinse si negru in fata ochilor...

miercuri, 14 octombrie 2009

...soare caprui...




...simteam ca-mi bate inima sa-mi sparga pieptul...mai erau cateva minute... mergeam accelerat si vorbeam cu prieteni pe care nu-i vazusem demult...incercam sa fiu atenta, dar gandul meu zbura la clipa cand urma sa ne reintalnim... trecuse atat de mult timp...si parca totusi atat de putin...
...priveam pierduta in toate partile, si desi stiam ca trebuia sa ajungi mai tarziu, iti simteam prezenta... sau sa fi fost doar emotiile puternice ce ma incercau?... ma gandeam, oare cum ai sa ma vezi tu dupa atata timp...sau...ce voi simti eu cand iti voi revedea chipul de copilas somnoros si mofturos... incercam in continuare sa ma concentrez asupra vorbelor colegului, insa o silueta inalta imi atrasase atentia... si acolo erai...tu...inalt, ciufulit...
...ma oprisem din mers sau imi continuam drumul?...nu stiam ce mai fac...nu mai eram constienta de dealul pe care il urcam, sau de discutia pe care o purtam... te priveam si ma gandeam ca poate timpul s-a oprit in loc un an de zile... ma observasesi oare?...
...erai atat de preocupat de bagaje, ca nu-mi lasasesi timp sa ma fac vazuta...
...simteam cum pulsul creste, iar picioarele parca o luau indarat...mi-era frica sa dau ochii cu tine...mi-era frica pentru ca nu stiam cum sa reactionez...

...

ai intrat fasticit, oarecum jenat...cu un semn de intrebare, ce caut eu aici?... te priveam...atat de scump...incercam sa fiu serioasa... era ciudat...eram amandoi aici... unde ne aflam...cum trebuia sa ne comportam?...nici noi nu stiam...
era frig... ai fi vrut sa-mi spui sa vin in bratele tale, dar nu stiai cum sa ma intrebi...as fi vrut sa ma intrebi,dar nici eu nu stiam cum...
...era tarziu, eram obositi... cum am ajuns unul in bratele celuilalt nici eu nu mai stiu... dar parea atat de natural si firesc... si era atat de cald... un parfum discret te invaluia... oare era bine cum reactionam?...ce mai conta cand deja corpul nu mai raspundea simturilor rationale?... aveai un copil in brate... si sarutari mici si suave imi gadilau gatul... ma tineai strans sa nu fug....unde sa fug?cum sa fug cand si eu asteptasem acest moment... cufundati in visare, cuvintele nu-si aveau rostul...
...visam impreuna, in sfarsit...atat de firesc, atat de natural...

miercuri, 7 octombrie 2009

...un vis ratacit...




...frunze plutesc in aer...vantul imi dezmiarda parul...un parfum discret ma invaluie... ma intorc de jur imprejur...privesc si ma gandesc ca nu e posibil...nu ai cum sa fii aici...si-mi continui drumul...nori pufosi au cuprins cerul... soarele se chinuie sa mazgaleasca un apus de toamna... nu e nici noapte, nici zi... din nou un parfum imi gadila narile... ma opresc....inchid ochii si astept... zgomotul obisnuit de oras:...ambulante, masini, tramvaie... toate se chinuie sa izbuteasca in trafic...se mai aude ceva...un sunet neclar...de chitara...mai indepartat se aude un acordeon...o romanta de toamna rasuna in parc...
...deschid ochii... parcul gol... nici chitara, nici acordeonul nu-si mai fac simtite prezenta... inchide din nou ochii, iar romanta isi reia cursul normal, de parca nici n-ar fi incetat...doua maini ma cuprind si o atingere suava de buze imi gadila gatul...mi-e frica sa ma misc...daca dispare?... din nou parfumul...miroase a stejar, a toamna, a ploaie...sarutari micute imi mangaie ochii, nasul, obrajii...incet, incet...pana ma simt prinsa intr-o imbratisare de dor...mi-e atat de bine... intind mainile...vreau sa ating, sa simt ce mi se intampla...deschid usor ochii... parcul este gol, nici chitara, nici acordeonul... nici soare, nici nori... este doar noapte... si-mi continui drumul....

vineri, 2 octombrie 2009

...Iubesc toamna...




...iubesc toamna...iubesc frunzele care lin se plimba prin aer, sa-si gaseasca locul pe recele pamant...iubesc apusul de soare mai colorat ca niciodata ce apune in vechiul cimitir...
...iubesc toamna... atunci sufletele noastre se reintalnesc sa-si continue povestea...iubesc lumina care te imbraca... iubesc vantul care ne apropie intr-o imbratisare stransa...iubesc ploaia care ne inghesuie intr-un coltisor calduros...


... ne plimbam printre frunze, incercand sa cautam cararea, care odata parea sa fie pe aici... soarele ne rade de dupa nouri, scapand cateva raze peste noi... e frig... dar nu-l simt...cum as putea cand trupul tau emana atata caldura... nici soarele nu-si are rostul cand esti aici... ne plimbam agale prin parc...si privim curiosi copacii..as vrea sa-ti spun ceva, dar mi-e frica sa nu stric momentul... asa ca doar iti zambesc... ma privesti si-mi zambesti inapoi... inchid ochii si incerc sa ascult ce poveste ne spune vantul... ma saruti...
...daca ar exista ceva perfect, as spune ca acesta a fost momentul perfect... eu, tu, copacii, vantul si soarele...toamna...e numai a noastra...

sâmbătă, 26 septembrie 2009

...adiere....




...As vrea sa scriu ceva, ceva care sa-mi exprime stare pe care o am, insa nu reusesc...nimic pare sa descrie sentimentul urat ce sta inauntrul meu... as vrea sa ascult muzica si parca orice melodie ma zgarie puternic si adanc... as vrea sa desenez dar parca degetele mele nu sunt in stare sa tina creionul... as vrea sa cant la chitara si parca toate acordurile au fost sterse din mintea mea...as vrea sa-ti vorbesc dar frica ma cuprinde si atunci pierd orice sens...nu mai stiu ce vreau sa-ti spun...nici macar cafeaua nu are gust azi...
...sa-mi fie dor oare?...

vineri, 25 septembrie 2009

fum de tigara...




...soarele sta ascuns dupa nori...se anunta un apus trist...

...e frig...ma plimb pe alee si ma pierd uitandu-ma la copacii inalti ce stau aliniati in fata mea... simt o nevoie nebuna sa trag dintr-o tigara...ciudat, caci nu fumez...insa in momentul de fata, ma simt dependenta de ceva ce n-am incercat...
doar o senzatie...o sa-mi treaca...
oare?...
...o stare de confuzie e instalata in intreg orasul, parca am fi in ceata...e plina strada si parca n-ar fi nimeni... trec oamenii, unii pe langa altii si nu se vad...
ma simt ciudat...ma simt aiurea pentru ca nu reusesc sa te inlaturi din gandurile mele, din visurile mele... te visezi! dar nu vreau... de ce ne chinuim oare?...
...
...e frig...si inca vreau o tigara...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

...lacrimile verii eterne...




...Un moment de nebunie... ne privim adanc cu zambetul pe buze... avem acelasi gand, eu zambesc in semn de intrebare, iar tu ma saruti drept raspuns... ma tii de mana strans, ca si cum ti-ar fi teama sa nu ma razgandesc si alergam ca doi nebuni spre locul unde ne vom schimba viata... si ploua...dar pentru noi nu conteaza...caci ploaia e martora a iubirii noastre...
...ma opresti, ma privesti ca si cum as fi...cea mai de pret comoara...ai vrea sa-mi spui ceva, dar nu-ti gasesti cuvintele...imi trec mana prin parul tau si dau sa te intreb ce e cu tine, insa inainte sa apuc sa deschid gura, ma saruti... cata intensitate, cate emotii... de ce simt ca urmeaza sa te pierd?...
...si alergam in continuare ca si cum am fi urmariti... nu inteleg, de ce atata graba?... "si maine tot aici vom fi, nu?"... te opresti, insa nu te intorci cu fata la mine... "si maine tot aici vom fi?"...te intorci cu un zambet fals spre mine, un sarut fugar imi mangaie buzele... "mereu voi fi cu tine!...voi fi in ploaie, voi fi in vant... voi fi luna de pe cer cand vei vrea sa vorbesti cu cineva si soarele cand iti va fi dor de imbratisarea mea... voi fi in valurile din mare ce se sparg la tarm...voi fi cea mai inalta stanca de pe muntele tau...voi fi cea mai frumoasa si neintalnita culoare din apus...voi fi mereu cu tine, intelegi?"...
...simt cum picuri alearga pe obraji si ma intreb daca sunt lacrimi sau e doar ploaia?...ma cuprinde un tremur, nu de frig, ci de teama...ma imbratisezi ca sa ma linistesc... nu pot...te lovesc, te imping si plang...plang mai ceva ca ploaia, plang ca un copil, galagios si cu suspine... "cum ai putut?....cum ai putut sa nu-mi spui mie...mie!...tocmai mie!" ma aplec la pamant si plang cu neputinta... incerci sa ma linistesti...sa-mi spui ca totul va fi bine...ca nu te voi pierde...
"...mi-ai promis..."... ma uit in ochii tai si-mi dau seama ca si tu plangi la fel de tare ca mine... esti nedumerit...imi intorc inapoi privirea spre pamant..."mi-ai promis ca niciodata nu ma vei lasa singura in lumea asta cruda, mi-ai promis ca ma vei invata ce inseamna sa iubesti, mi-ai promis ca ai sa-mi spui in fiecare zi de sarcina ca sunt cea mai frumoasa chiar daca voi avea kg in plus, mi-ai promis ca o sa stai langa mine cand voi fi o batranica fara dinti, mi-ai promis ca o sa-mi arati drumul spre casa atunci cand eu nu voi mai fi in stare sa-l recunosc...mi-ai promis...ca ma vei iubi mereu...mi-ai promis ca nu se va mai intampla nicicand..."...iti iau fata in palme si ma uit direct in ochii tai..."sa nu faci asta sau nu te voi ierta niciodata"..."pentru ca mor?..."...."nu, pentru ca m-ai facut sa te iubesc!"...incerci sa ma strangi in brate, insa sunt mult prea nervoasa ca sa te las...
..."te iubesc prostuta mica, te-am iubit si te voi iubi mereu! sa-ti intre bine in cap... te-am invatat sa iubesti, iar eu am invatat sa nu traiesc fara tine... esti mai ceva ca aerul...nu pricepi?...esti motivul pentru care traiesc...nu fi incapatanata!...unele lucruri nu se intampla pentru ca vrem..."...plang disperat, nu ma pot opri..."...trebuie sa ma crezi cand spun ca nu voi pleca de langa tine..."...."nu...nu!"...hohotele de plans ma impiedica sa vorbesc, sa respir...nu puteam sa te pierd...acum, acum cand uitasem ce inseamna sa fii egoist, cand uitasem cum e sa dormi singur sau sa mananci singur...nu...aveam nevoie de aerul tau, de tine ca sa pot sa fiu eu...zi de zi aceeasi, dar mereu mai buna...trag aer adanc in piept si incerc sa ma ridic... imi plimb degetele pe fata ta ca si cum ar fi prima data cand te vad... nu exista cuvinte sa te descriu, nu exista fenomen care sa explice ce se intampla in interiorul meu cand tu esti langa mine...imi iau inima in dinti..."este...este randul meu sa fiu alaturi de tine, sa te iubesc mai mult cu fiecare zi care trece... e randul meu sa te invat sa pretuiesti fiecare secunda..."
...iti pecetluiesc buzele cu un sarut disperat, caci simt o foame exagerata, o foame de tine...parca nu ma mai satur...cum as putea?... ne privim adanc... siguri si hotarati... alergam din nou, cu mai mare forta, cu mai multa dorinta...

...urcam niste scari de marmura in graba si intram intr-o cladire rece... totul pare din alta lumea... iar noi, doi copii infrigurati si uzi din cap pana in picioare nu intram in peisaj...dar ce conteaza?...noi am intrat intr-un fel ca sa iesim la fel dar diferit...ce stupid, nu?...te privesc si stiu ca gandesti si tu ca mine... ne uimtam prin camerele mari nestiind incotro sa ne indreptam pana cand o voce barbateasca ne desprinde din lumea noastra:"Cu ce va pot ajuta?"... speriati ca doi copii prinsi asupra faptului implinit, balbaim 2-3 cuvinte fara sens...nu era nevoie de mai mult...parca ne-ar fi asteptat... ne conduce intr-o camera imensa care avea in mijloc un birou, simplu, alb... singura pata de culoare era data de perdelele rosii ce stateau agatate neglijent la fereastra...in camera isi face aparitia o doamna de varsta mijlocie, ne zambeste stupid...parca ne-ar invinovati de ceea ce urmeaza sa facem... au fost 15 minute...15 minute in care am revazut prima clipa in care te-am zarit, primul nostru sarut, prima ta dovada de dragoste, primul nostru Craciun impreuna...nu puteai fi din nou bolnav...lacrimi imi inunda din nou ochii doar la simplu cand c-as putea sa te pierd... "domnisoara?..." "da?..." "raspunde-ti?..." ma pierdusem complet in gandurile mele si pierdusem orice legatura cu realitatea...nu stiam nici ce intrebare imi pusese doamna in costum din fata mea, parca uitasem unde ma aflu..."...domnisoara, luati in casatorie pe domnul...?"... imi amintesc, da imi amintesc...eram aici ca sa pecetluim iubirea noastra, sa-i dam un sens... eram aici pentru ca suntem doi,tu si eu...
te privesc...esti atat de frumos cu chipul tau de copil somnoros...si ma gandesc ca cel ce te-a creat a facut-o doar ca sa-mi creeze mie suferinta...caci erai numai al meu...da, erai numai al meu...dar nu ramaneai al meu....hm! ce ironie... iti zambesc si ma intorc spre doamna caraghioasa ce sade cu o expresie indescifrabila in fata noastra:"da!"... " cu puterea cu care am fost investita..." nu am auzit sfarsitul frazei...ma sarutai si-ti raspundeam cu mai multa dragoste si mai multa dorinta...acum eram chiar numai noi...tu si eu...pana cand moartea ne va desparti...

miercuri, 9 septembrie 2009

bolnava..




....haine imprastiate pe tot patul...o valiza goala zacea langa dulap... ma uitam prin camera si incercam sa-mi amintesc unde sunt....era atat de cald....simteam cum ma inadus... incercam sa ma ridic sa ajung la geam, dar simteam ca razele ce intrau prin jaluzelele prafuite sunt mai puternice decat mine si ma imping inapoi in pat...
...ma simteam inutila, epuizata....oare decat ore zaceam?... camera se scalda intr-o lumina de dupamiaza...praful plutea prin aerul inchis, lasand impresia ca nimeni nu-si mai pusese amprenta de mult timp...
...imi ascultam respiratia greoaie... trebuia sa-mi amintesc ce era cu valiza...

...eram intr-o zi de vineri...venisem de la servici suparata ca nu-mi mergeau toate asa cum vroiam...aveam deja 2 saptamani de cand problemele de la munca ma stapanisera si simteam cum imi pierd pana si limpiditatea mintala... intr-un moment de nebunie decisem sa plec...deci asta era....trebuia sa plec...oare unde... ma concentram iar ca sa-mi amintesc ce traseu aveam in minte... scosesem tot dulapul si-l imprastiasem pe pat, nestiind ce sa-mi aleg pentru ca nu stiam unde am sa plec...
...imi cautam cheile masinii pe birou... imi era mai comod sa merg cu masina, mai ales ca nu stiam incotro ma indrept...
m-am asezat pe marginea patului....obosita, epuizata... mi-am intors privirea spre geam si nu ma gandeam decat ca vreau sa scap cat mai repede de acest oras... vroiam sa fug, sa ma duc in locuri unde nimeni nu ma cunoaste si nu are treaba cu mine, undeva unde oamenii nu ma vor suna mereu cu aceeasi intrebare:"ce sa fac?"...eram satula pur si simplu, sa-i mai ajut... aveam nevoie de timp si spatiu pt mine.oare de cat timp nu mai statusem sa ma uit in oglinda?... imi facusem curaj si ma prezentasem in fata oglinzii... doi ochi caprui, incercanati priveau tristi inapoi spre mine.... un par lung, negru prins neglijent intr-un coc ameninta sa se desprinda... o fata trasa, fara culoare...eram eu?... imi atingeam fata si ma gandeam ca nu se poate... fata imi ardea si transpiratia se prelingea de pe frunte pe obraji...ma simteam bolnava...aratam bolnava... ma panicasem.... nu mai aveam aer, nu mai vedeam sa merg...bajbaiam dupa pereti ca sa ajung inapoi in camera... am simtit cum ma lasa toate puterile, prabusindu-ma fara vlaga pe patul plin de haine...
am pierdut orice contact cu realitatea...

asta se intamplase deci, lesinasem... pentru ca eram bolnava oare?...sau pentru ca imaginea reflectata in oglinda ma speriase?...cat timp sa fi fost lesinata?... trebuia sa ma ridic sa vad...ce zi e,ce ora?...trebuia sa ma pun din nou in contact cu realitatea...bajbaiam dupa telefon... 29 de apeluri nepreluate... era ora 6 dupa amiaza intr-o zi de duminica...picasem 2 zile?... am impins stangaci in valiza tot ce mi-a picat in mana, am cautat dupa chei si am iesit grabita din casa...era timpul sa traiesc si eu. mi-am trantit valiza in portbagaj si m-am grabit spre locul din fata... mi-am pus centura de siguranta si am ezitat putin inante sa bag cheia in contact... "Gata Olenka!...gata cu operele de binefacere...este momentul tau, nu-l strica gandindu-te iar la ceilalti...vor putea trai si fara tine!"... am deschis radioul... "It's a long way to the top,If you wanna rock 'n' roll,It's a long way to the top,If you wanna rock 'n' roll"...incepusem sa rad, era clar momentul meu... Dadusem volumul la maxim lasandu-i pe cei de la AC/DC sa ma incante cu melodiile lor... am bagat cheia in contact, mi-am asezat ochelarii de soare...si am pornit in viteza... spre nicaieri.

ploaie de toamna...



...ma simt oarecum pierduta...ma uit in zare...norii negri se apropie amenintator..."n-o sa ploua!" imi spun si intorc privirea spre un deal ce inca se scalda in lumina soarelui...
...primul strop de ploaie...al doilea strop de ploaie...si deodata ma aflu in mijlocul unei ploi torentiale... ma opresc si ma uit la cer razand..."am eu aceasta onoare?" soptesc si imi continui drumul...
...pe ulita lumea fuge in ograda care mai de care, speriati parca sa nu fie topiti...
"Olenka, vino aici!", "Ola, hai aici!" voci parca pierdute se aud de prin curti..."hai la adapost, Olenka!"
"Ce-mi trebuie adapost cand fiecare particica a mea a chemat ploaia?" gandesc...le zambesc si-mi continui drumul..
E atat de frumos si atat de cald... Daca ai fi langa mine te-as saruta indelung...am gusta ploaia impreuna...am dansa si am visa...am fi atat de fericiti...
....dar tu nu esti aici, iar ploaia pare mai rece...

luni, 7 septembrie 2009

nu ma satur sa te privesc..




...la o masa in capat...cineva citeste concentrat un ziar... ma uit curioasa: " ce face omul asta?...sta la masa si nu comanda?si mai ales singur pe toata terasa...cam frig ca sa stea" mentionez ca era un inceput de mai...ceva ma impiedica sa ma apropii...imi fac totusi curaj si ma duc increzatoare:"va servesc cu ceva?"... ziarul cazu si descoperi doi ochi atat de albastri ca simtii cum am inghetat... un zambet cald: "nu multumesc doar stau!"... si cum un alt zambet isi indrepta privirea spre o faptura mica ce se juca alaturi...un baiat...cu ochi albastri ca ai barbatului din fata mea... uimita, fasticita am zambit :"bine!", uitand complet motivul pentru care m-am apropiat de masa...am imcremenit cateva secunde ramanand cu privirea fixata pe verigheta sa...m-am intors brusc si mi-am continuat drumul inapoi spre cafenea...simteam cum continua sa ma priveasca si tot ce ma rugam eu era sa nu scap nimic din mana... ciudat, dar simteam ca inima sta sa-mi sara din piept...fusese nu mai mult de un minut...un minut sa tulbure intreg universul meu... avea o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie... ce se intamplase oare?... simteam ca....ca...m-am indragostit...era posibil asa ceva?...

vineri, 28 august 2009

...matase alba...




De 3 zile stau in casa, de 3 zile refuz sa vad, sa aud, sa simt ce este dincolo de peretii camerei mele...de 3 zile esti numai cu mine...incep sa cred ca am innebunit, pentru ca pari atat de real...
...te ating si te simt...obrazul meu e mangaiat de respiratia ta calda...iar mainile tale puternice simt cum ma cuprind....pulsul imi creste asa tare ca mi-e frica sa nu iasa din piept sau mai rau... sa se opreasca!....sa fii aici?sau poate dorinta mea de a te avea langa mine este atat de mare ca am inceput si eu sa cred...Imi lipsesti atat de tare...mi-e dor de cerul din ochii tai si soarele cald din zambetul tau...cum as putea sa te uit, cand imaginea ta imi staruie si acum pe retina, clara ca in prima zi cand te-am vazut...tacut, pierdut,pe o banca citind... esti atat de imposibil...iar eu atat de nebuna...
...halucinez...delirez...este doar febra...nu esti aici, n-ai fost niciodata si nici nu vei fi...

duminică, 16 august 2009

...efect...



o privire... 2 ochi albastri...2 ochi caprui... batai nebunesti de inima... tremur necontrolat al corpului...

o ploaie ...picur mari....picuri mici ...un vant puternic ...dans al frunzelor smulse de vantul mult prea puternic...

miercuri, 12 august 2009

...un taram de vis...

....


...si daca as fi putut sa zbor...



...spre nicaieri...



...as fi fost un pelican ratacit in zare...



...care ar fi manjit cerul in culorile apusului, cu aripile sale...

luni, 13 iulie 2009

o cafea tarzie....




...este aproape seara si cafeneaua este plina...nori de fum danseaza pe melodiile de la holograf...afara ploua iar indragostitii se imbratiseaza puternic,simtind parca frigul de afara adus de ploaia rece...e vara, ploaia ar trebui sa fie calda si totusi...ma uit pierduta pe geam, cautand parca pe cineva, ceasul arata ora 7...cand au trecut 3 ore?...sorb din cafeaua rece...oare m-ai uitat?...O intrebare stupida dupa atata timp...nu ma incearca niciun alt sentiment decat curiozitatea(sunt curioasa de felul meu)...
...cateodata merg pe strada si-ti vad chipul...simt cum pulsul imi creste...nu esti si ma linistesc...daca te-as intalni acum te-as intreba de ce?probabil te-ai gandi ca de ce s-a terminat dar nu...de ce tocmai eu?...pentru ca am spus cu voce tare ca nu am nevoie de nimeni alaturi?sau te-ai gandit tu ca mi-e prea bine asa?...ca putina amraciune n-ar strica....ma uit in cafea, poate imi vad viitorul...daca ne vom reintalni cum vom reactiona?...
...imi intorc privirea inapoi spre geam...e o lume acolo pe care n-o cunosc...ma ridic si plec. ar cam fi timpul sa ies din ceata , sa cunosc tainele ce mi-au fost ascunse...

luni, 29 iunie 2009

come rain...




...ascult ploaia...inchid ochii... doar sunetul puternic al stropilor de ploaie ce lovesc tabla acoperisului distruge linistea...indepartat, un sunet de sirena mai face legatura cu orasul...traieste...dincolo de cei 4 pereti ai camerei mele este viata...
...viata...
...lacrimi imi inunda ochii... cat intuneric... si nu e intuneric pentru ca ar fi noapte sau pentru ca ploua si nori au imbracat cerul....ci este intuneric pentru ca imi duc veacul intr-o camaruta chinuita, refuzand sa cunosc orice altceva este dincolo de cei 4 pereti ai mei....caci sunt ai mei.
...nu indraznesc!... "esti asa mica ca nici nu te-am vazut..."...vorbe care imi invadeaza mintea... daca sunt intr-adevar prea mica pentru a fi vazuta?... nu, nu vreau sa pierd siguranta ce mi-ofera acest lacas.
dar daca nu incerc... toate visele mele vor zbura...

...tunetele acopera orice sunet....fulgerele despica cerul in doua...grozava batalie se da pe bolta cereasca...iar eu, distrug peretii, las lumina sa curate camera...

joi, 11 iunie 2009


...o strada ordinara intr-o zi banala...se plimba lumea, toti au fugit de caldura de afara si s-au refugiat pe strazile intunecate de tei inalti...

...miroase a tei...

...ma plimb si eu, ca sa nu stau in casa...de fapt am iesit sa te caut...caci stiu ca esti aici undeva, pierdut in multime cautandu-ma pe mine...cine stie de cate ori am trecut unul pe langa altul fara sa stim ca suntem ceea ce cautam...

...plansete, rasete de copii inunda orasul...claxoane si sirene iti sparg timpanul...toate arata ca orasul e mai plin de viata ca niciodata...

...si merg privind la ceva ce sper ca voi avea si eu...pe o banca, in parc 2 batrani se privesc indragostiti si se tin de mana.2 copilasi le sar in brate si ii sufoca cu pupaceli si imbratisari...iar ei sunt atat de fericiti:)...

...si merg mai departe...o tanara asteapta cu nerabdare la poarta stadionul...ridica din maini disperata...langa ea un bagaj...oare pleaca?...un tanar de pe teren isi intrerupe antrenamentul, iese de pe stadion si o prinde in brate contopindu-si amandoi buzele intr-un sarut... nu pleaca!de abia vine:)...


...imi continui drumul... un baietel si o fetita merg amandoi de mana pe strada ca doi adulti, si vorbesc si se opresc se strang in brate, se cearta, se impaca...ea ii sterge nasucul lui, caci e mucos...el o pupa...si alerga intr-o fericire printre flori si iarba...

...2 femei isi plimba odraslele in carucioare si barfesc despre ultimele magazine aparute in mall...:))...saracii lor soti....

...la terasa sotii doamnelor de mai sus mentionate, urla fericiti goool! la meciul pe care tocmai il vizioneaza...habar n-au ei ca nu mai au nimic pe cartile de credit:))...ce conteaza atunci cand in mana au berea?:))

...trec mai departe...

miercuri, 3 iunie 2009

frica...





...fulgerele luminau camera intunecata, iar tunetele rasunau... parea atat de goala casa...ascultam cum picurii-mi bat in geam...si priveam tinta spre umbrele ce se ridicau pe perete...de unde eram eu, monstri imensi prindeau viata, incercand parca sa ma prinda... fiori de gheata urcau pe sina spinarii, iar bataile inimii erau atat de puternice incat nu puteam sa mai fac diferenta intre tunete si puls...

....strangeam patura ca si cum ar fi fost cea mai draga persoana...mi-as fi bagat capul sub patura, insa ma temeam ca ma vor ajunge monstri...asa, cu privirea pe ei stiam unde sunt... as fi vrut sa dorm, dar frica ca umbrele imi vor bantui visele, ma impiedica... tresaream ca un copilas ce pica-n somnul dulce, la fiecare zgomot, si lacrimi amenintau sa-si faca aparitia...

de ce ma speria atat de tare o ploaie?

pentru ca de asta data eram singura...nu era nimeni care sa-ntinda mana sa ma cuprinda, sau sa alunge monstri...nu era nimeni care sa-mi spuna o poveste sa nu visez urat, nu era nimeni care m-ar fi putut consola dupa un cosmar...nici pentru sarutul de noapte buna...

....ma simteam atat de singura...

... adormisem cu gandul la ceva ce stiam sigur ca nu se va transforma in cosmar, sperand ca maine va fi altfel, ca daca va ploua, camera nu va mai fi goala...

sâmbătă, 30 mai 2009

mami?...





...

...se auzea ceva...parea a fi alarma ceasului desteptator, dar mi-era asa somn si imi era asa lene ca nu vroiam sa ma ridic sa o inchid... se oprise!...ochii mi se marira brusc!...cine a inchis-o caci nu era nimeni altcineva decat eu...buimaca de somn...si cu ochii in ceata reusisem sa deslusesc o silueta barbateasca...cuprinsesem cersaful in mana si-l strangeam la piept...ma uitam mirata si speriata, iar voce suava ma intrebat:"ce-ai patit iubito?...iar ai visat urat?"...
...un sentiment de panica ma cuprinsese, si nimic nu ma facea sa-mi amintesc ce ar fi putut cauta un barbat in casa mea..."iubito?"...ma invelisem cu cersaful pana in gat..si ma uitam in stanga si dreapta, poate, poate ceva mi-ar fi adus aminte chipul persoanei care statea in fata mea...
...patul mare isi pastrase in partea sa goala forma trupului barbatului din fata...perna pastra inca amprenta fetei iar cersaful era cald...
...eram pierduta complet...se apropia de mine, iar eu ma inghemuiam mai tare, nestiind cum sa reactionez...imi venea sa plang, sa tip... se apropie bland...si cu o miscare usoara imi prinsese mana mea in mana lui "calmeaza-te scumpa mea, a fost doar un vis..." ... "ce vis?...ce cauti aici?" deodata fata lui se intuneca si speriat isi puse mana pe fruntea mea...n-aveam febra...si totusi ceva se intampla... asa, de aprope, ii observasem mai bine chipul...parul negru, fata osoasa acoperita de o barba abia crescuta...ochii mari erau conturati de gene lungi iar sprincenele ii accentuau fiecare gest mimic al fetei... ma pierduse total in ochii lui negri, cand ma prinse in brate..."gata, nu te speria...acus ai sa te trezesti"...din ce?...visam oare?...sa fie el doar o inchipuire?...dar parea atat de real... bratele mari ma cuprinsesera strans si o stare de siguranta se instala in tot corpul meu iar ochii mei se inchisesera...as fi ramas asa ore intregi...mirosea a primavara...atat de natural...

...un miros de cafea se imprastie in toata camera... as fi deschis ochii dar mi-era frica sa nu pierd acel sentiment de siguranta...

...un scartait de usa si o voce pierduta de copil:"mami?..."...inima mi se opri in loc...un fior de gheata se ridica pe sina spinarii...auzisem oare "mami"?

...innebunisem de tot?...ce se intampla?...aveam 21 de ani cand ma pusesem la somn... si ma trezisem cu un copil?... sa recapitulam... ieri fusese sambata...ma trezisem dimineata...baut cafea, mancat, vorbit cu mama...hmmm...cumparaturi... o dimineata normala!...dar nu atat de normala se pare, intrucat situatia actuala.

...nu stiam ce sa fac, sa deschid, sa nu deschid ochii...mai bine nu, poate disparea...doua maini micute imi cuprinsesera degetul mare si trageau de ele disperate... am deschis ochii, barbatul ma privea si mai speriat... am intors privirea spre fiinta care tocmai ma strigase "mami"... doi ochi caprui, inlacrimati ma priveau atat de intens ca simtisem cum imi inghetase inima...parea atat de dezamagit de faptul ca nu-l recunosteam.... parul carliontat ii cadea usor in fata, iar buzele mici se miscau intr-un suspin... ii priveam pe amandoi nelamurita "ce vreti de la mine?" imi venea sa le spun...

sa o luam de la capat.deci fusese sambata, oare mancasem ceva stricat?...

... nesuportand privirea copilului, intinsem mainile sa-l prind in brate...si intr-un gest care paru absolut normal si firesc, il asezasem cu capul pe pieptul meu... il simteam atat de aproape de inima mea... eu nu-l recunosteam, dar inima da...si pe el si pe barbatul care schita un zambet in momentul cand prinsesem copilul in brate...

Si ca si cum asa ar fi fost firesc, ne cuprinsesem toti in brate si stateam intinsi in pat, cuprinsi de somn si imbatati de mirosul de cafea...El era atat de frumos, atat de inalt, puternic...ii auzeam inima si parca stiam ca bate pentru mine... trecuse oare atat de mult timp din viata mea, incat acum eram in casa cu sotul si copilul meu?...atunci de ce nu-mi aminteam nimic?...sarutari scurte imi ardeau obrajii...intinsem capul sa-l gasesc...si un buna dimineata rostit pe buzele mele se auzi lin... buzele mele il recunoscura, la fel si toate simturile ...

...ultimele cuvinte auzite fura:"te iubesc!"...iar ochii mei se inchisera de tot, pierzandu-mi parca constiinta...

....usor, usor...vedeam o lumina...si parca un frig ma cuprindeam...incepusem sa ma trezesc si ma uitam prin camera...unde era barbatul de mai inainte?... abia adormisem si deja disparuse...priveam la locul gol de langa mine...si nici urma ca ar fi dormit cineva... aproape intram in panica...ce s-a intamplat?... privind in camera si vazandu-mi toate lucrurile la locul lor, realizasem ca nu fusese decat un vis...un vis ce doream sa devina realitate...o dezamagire profunda imi cuprinsese inima...."nu-i nimic....nu s-a intamplat acum, dar se va intampla in viitor!"....

marți, 26 mai 2009





...toti visam...toti credem in ceva si cu toti speram ca acel ceva se va implini...

...eram candva, undeva, 2 nebune...cele mai bune prietene...mai ceva ca verisoare, mai ceva ca surori...eram noi!nimic mai mult, nimic mai putin...o bruneta si o satena...
...eram 2 copiliti insetate de viata, insetate dupa o aventura care sa ne faca sa nu uitam niciodata ce inseamna sa fii adolescent...

...visam dealuri si margarete, apusuri in peisaje funebre...rasaream luna impreuna prin gandurile noastre nerostite...nu era nevoie, gandeam la fel...

...puteam sta ore-n sir pierdute in lanurile de margarete visand si nu conta nimic altceva decat acea clipa...acel moment era totul...toata viata noastra consta in acele momente...atunci contruiam un viitor numai al nostru... atunci visam la printi:)...si ne inchipuiam ca lumea e a noastra...ca toti trebuie sa faca ce vrem noi:))...multi ar fi zis ca e egoism...eu spun ca e un vis adolescentin...si cum era fericirea atunci... departe de lume, departe de sunetul asurzitor de masini si departe de barfele rautacioase ale fetelor de aceeasi varsta cu noi, invidioase pe oricine ar fi putut spera macar, la mai multa fericire decat se cuvenea in mod normal...departe... undeva unde singura muzica este ciripitul pasarilor, iar singura distractie plimbarile pe dealuri si prin paduri, undeva unde nu conteaza ce pantofi porti sau ce marca la haine, undeva unde o simpla privire spre apus iti ridic fiecare fir de par...undeva unde te cufunzi in orizont si-ti pare ca-ti vezi intreaga viata... undeva unde un cimitir nu inseamna multi morti la un loc, ci istorie... (daca te plimbi printr-un cimitir undeva la tara, poti citi trecutul acestuia)...

...ne tranteam pe patul de margarete si incepeam... una vorbea, cealalta asculta si radea... si ne povesteam viata ce urma ca si cum s-ar fi intamplat deja...
pana si copii aveau nume:))...priveam cerul inalt si senin de parca acolo ar fi trebuit sa ajungem, de parca acolo ar fi fost viitorul nostru...taceam...priveam, pana inchideam ochi sperand ca atunci cand ii vom deschide tot ce visasem pana atunci, tot ce cladisem se va implini... de ar fi viata atat de perfecta...si totusi...as putea spune ca tot ce am visat atunci s-a implinit, caci am visat o vara, aceea vara si am trait-o din plin...

...visul unei nopti de vara...

luni, 25 mai 2009

gri...




...ma trezesc din amorteala...cu greu ma ridic sa ma duc sa privesc pe geam, caci parca picuri imi lovesc geamul...ploua...ploua disperat...parca s-ar fi certat 2 ingerii si acum unul sufera mai mult si-si plange durerea....dar ingerii nu se cearta niciodata, nu?...ei nu plang...

...si totusi ploua...
ma asez sa privesc cum se inunda strazile...ma calmeaza... sunetul picurilor...cea mai frumoasa melodie...tot timpul alta, tot timpul aproape...

...si trec oameni plictisiti pe strada...oameni care urasc ploaia si poarta umbrela grea...se feresc de ploaie...degeaba...nu stiu ei oare ca daca nu e ploaia asta, va fi alta?...nu se pot ascunde de ea...undeva, candva ii va prinde si va fi nemiloasa... eu nu fug niciodata de ploaie...

marți, 12 mai 2009

...visez,visez,visez...nu ma trezi...





...si iar visez, si iar visez...si am ochii deschisi...

...ce-as vrea sa devina realitate...poate...daca imi doresc mai mult..poate daca ma gandesc mai mult...poate daca visez mai mult...

...e dimineata devreme...si e miros de cafea, in toata casa...semn ca trebuie sa ma trezesc...deschid ochii...sunt in casuta mea...doar a mea...si stau la etaj, nu foarte sus...si se vede cerul atat de frumos...si rasuna muzica in toata casa...si inchid ochii la loc...stiu ca nu e musai sa ma ridic acuma...mai pot asculta inca odata sunetul lin de pian...si ma cuprinde un somn....si mi-e bine...

...si iar visez, si iar visez...si de data asta am ochii inchisi...esti aici!...

vineri, 8 mai 2009

...Doar un vis...




...nu e frig, dar nici cald...nu e soare, dar nici nouri...
...E bine caci bate vantul,bate la fel de tare ca inima mea atunci cand isi aminteste de chipul tau somnoros, de vocea ta ragusita, de privirea ta confuza...
Nu!nu-mi este dor de tine sau cel putin asa imi zic in fiecare secunda...poate la un moment dat chiar nu-mi va mai fi...poate...imi este somn si vreau sa dorm...caci in visele mele esti doar pentru mine si langa mine...
In vis traiesc doar pentru tine, iar tu doar pentru mine...in vis, suntem doar noi, tu si eu, si nu cunoastem alt sentiment decat iubirea...nu exista oameni care sa intervina intre noi...nu exista rautate, ipocrizie...

...cafeaua...o bem amandoi din aceeasi cana, caci tu doar gusti...si nu-ti place cafeaua mea ca e amara...si ne certam ca mai vrei zahar....iar tu esti asa scump si cearta noastra e atat de frumoasa ca nu vreau sa te impac doar de dragul de a te vedea putin bosumflat...iti zambesc si te las sa ma certi ca ma imbolnavesc band cafea amara...te-as imbratisa, dar sunt prea orgolioasa...ma imbratisezi tu si iti ceri iertare zicand ca:"gusturile nu se dicuta!"...ce scumo esti, copil mic!te prind si eu in brate si-ti cant un cantec de leagan, sa te adorm caci imi esti tare drag asa cum dormi cu capul pe abdomenul meu....te-as veghea mereu in somnul tau si nu m-as satura...iar tu ma saruti in semn de recunostinta...si ce sarut!nici barba abia crescuta nu ma deranjeaza...imi place cum se simte la atingere...si ce maini ai!Ma cuprinzi de doua ori cu ele...iar parul tau...parul tau ciufulit ma invita sa-l alint...si stam asa imbratisati fara sa scoatem un cuvant...n-avem nevoie...

...ma trezesc...tu nu esti aici!...

miercuri, 6 mai 2009




...poate...

poate va fi vara, poate va fi iarna, poate va fi soare, poate va fi ceata, poate va ploua, poate va fi vant...

...poate...

poate imi va fi dor de tine, poate ne vom revedea, poate ne vom indragosti de altcineva, poate am sa-ti uit chipul, poate nu te voi uita...

...poate...

vineri, 24 aprilie 2009

...NO FEELINGS!...





...nu sunt atat de tare pe cat par!...


m-am saturat!
am si eu limite, nu am super puteri, cum nici forta atat de mare nu am...cat crezi ca pot indura?...daca as fi fost din fier poate, dar asa...sunt o simpla fata, care are limitele ei...vreau o pauza de la toate si de la tot..nu mai pot! strig din toate partile mele ca nu mai fac fata!...dar ma aude careva?....credeti ca daca va arat mereu fata asta zambitoare, asa si e???....

...lasati-ma naibii in pace!...

cate voci...imi zapacesc mintea!

mi-e rau...poate cu motiv, poate fara...ce conteaza?...oare ar observa careva, daca maine la ora asta as sari de la et 8 al vreunui bloc?....

joi, 23 aprilie 2009

sâmbătă, 18 aprilie 2009

...




...E dimineata...nu foarte...azi m-am plimbat prin gara(am condus pe cineva)...si ma uitam la mersul trenurilor, cautam unul anume... lista era mare...mi-ar fi placut sa pot sa iau primul tren care venea si sa plec...unde nu stiu!....dar nu conta...oriunde doar sa scap de orasul asta...sa scap de toti....sa ma duc undeva si sa o iau de la zero...imi place sa o iau de la inceput...cred ca la asta ma pricep cel mai bine...

Pentru ca asta fac mereu....cand ma implic prea tare in absolut orice...dispar deodata si ma duc in alta parte si o iau de la capat...e mai simplu asa....nu apuci sa suferi...nu-mi place durerea de nici un fel...

...in fine....

....as fi urcat in tren si m-as fi dus undeva, unde m-ar fi lasat trenul... sa n-am nimic decat niste bani si un rucsac cu de-ale gurii si niste hainute...
si as fi privit apusul din tren...as fi intrat in vorba cu oamenii...m-as fi amuzat zicandu-le ca sunt straina;))...m-as fi dat drept englezoiaca sau poate as fi zis ca sunt din Spania...

...iar visez... trezeste cenusareaso, ca viata nu e atat de frumoasa ca sa poti sa faci ce-ti pofteste inimioara!...

miercuri, 15 aprilie 2009

...amurg...





...este apus...sau aproape...imi bate soarele in geam...ma cheama sa-l vad cum dispare...
...As vrea atat de multe lucruri, dar mi-e frica sa le rostesc...pentru ca s-ar putea, uneori, sa fie lucruri pe care nu le doresc cu adevarat....si daca se implinesc?...
...Dar acum as vrea sa fiu langa tine...
...si e caldut...e atat de bine sa simti din nou caldura soarelui...si miroase a flori de cires...e de ajuns sa te uiti la o creanga inflorita sa vezi ca peste tot e plin de viata...albinute mici si mari au iesit la gustat polen...
...iar eu sunt amortita...dar ma voi trezi...

sâmbătă, 11 aprilie 2009

si cica e primavara...



...e primavara...Stii cum mi-am dat seama?....miroase a fum si a flori peste tot...iar cerul are o culoare diferita...parca ar fi prins viata...la apus e colorat...si sunt culorile mele...imi place sa cred ca eu le-am imprastiat...
...mi-e dor sa beau o cana de lapte fiert intr-un ceaun de mamaliga...sa ascult povestile bunici si sa beau din vinutul rosu, tare bun, cules de asta toamna...mi-e dor sa alerg printre margarete, pe deal si prin cimitir, sa urlu de bucurie ca in sfarsit s-au razvratit florile si au alungat iarna posomorata...
...Si miroase a pamant, semn ca vine ploaia...parca incepe sa se simta si miros a ploaie...si cantece in limbi straine se aud din copacii alaturati, au venit pasarile sa vesteasca aparitia soarelui...
...mi-e dor...

joi, 9 aprilie 2009

...scrisoare catre tine...


...Mi-e frig sta sa ploua...de ce nu cazi o data, ploaie? sa ma lovesti cu stropi tai, sa simt durere?...sa ma dezintegrezi, sa fim una si aceeasi?...sau crezi ca lacrimile mele nu sunt demne sa se alature lacrimilor ingerilor?...
...Azi m-am plimbat prin cimitir,prin noroi, caci simteam nevoia sa ma murdaresc, insa nu am reusit sa fiu la fel de mizerabila pe cat ma simteam...aleele pustii, crucile dezordonate, invechite....ciorile-frumoase pasari, azi am realizat...
Si stii ce-am mai realizat azi?ca locul meu e cu ciorile, sa zbor libera prin ploaie, din cimitir in cimitir, veghind ca ploaia sa nu plece...
De-ai sti tu de cate ori m-am gandit sa ma alatur lor...
Nu e timpul meu...nu e momentul potrivit...nu-mi place timpul...tii minte?...iti spuneam ca mi-e frica de ceasuri si spuneai ca o sa ne inchidem amandoi intr-o casuta la tara plina de ceasuri, sa stam sa privim curiosi pe geam, poate, poate ceva se intampla in lumea de dincolo cat lipsim noi...si tic tac, tic tac...si-ti spuneam ca ma streseaza...si-mi spuneai ca trebuie sa ma bucur caci imi suna ceasul a cant de primavara...
Nebunule, sa nu uiti! imi esti dator cu o cafea peste 50 atunci, vreo 48 acum...de ani, in cimitir....stii unde...am sa te astept....eu n-am sa uit... ploaia cum cerne stropi de cristal,lacrimile verii eterne...

...pierduta...in apus...



...the storm is coming but i don't mind....people are dying....i close the blinds...i want to change the world instead i sleep...all i know is to keep breathing....all i do is to keep breathing...all i can do is to keep breathing...


...just breathing...

...

miercuri, 18 martie 2009

...depresie de primavara...



E vara, e cald dar nu arsita....e seara...soarele apune...cerul e un vartej de culori...miroase a foc...Stau si ma uit pe geam...e asa frumos...cerul e plin de figurini ciudate...E plin de margarete dealul din fata...copilasii zburda fericiti...nu e galagie...de fapt nu se aude decat casetofonul care ingana o melodie de la pasarea colibri...si totusi...se simte o galagie...(nu stiu cum poti simti o galagie dar eu o simt)...ma uit la poarta...nu scartaie...nu se misca...am injurat de atatea ori scartaitul portii insa acum as vrea sa-l mai aud...nu astept pe nimeni si totusi de ce nu pot scapa poarta din priviri?...sorb plictisita din paharul aproape pe terminate de whisky....obicei prost invatat de la prieteni...acum cerul e albastru-negru...soarele a disparut...la fel si copii...insa poarta tot nu s-a miscat...nu-i nimic...noaptea e lunga...la fel si ziua de maine...astept luna...poate in seara asta imi spune o poveste mai frumoasa decat cea spusa de sticla de whisky...

vineri, 13 martie 2009

un drum spre nicaieri...





...o duminica ordinara, o strada pustie si un miros ascutit de ploaie si mucegai... intorc spre strada eternitatii...spre cimitir...strazile par si mai goale, mai reci....un sunet indepartat de fanfara intregeste peisajul...ciorile isi fac jocul printre monumentele dezordonate si de mult uitate de oamenii din lumea noastra...

ce caut eu aici?

...de ce intreb cand stiu ca nu exista loc in lume in care sa ma simt mai eu....sa simt ca apartin...si totusi eu nu sunt ca ei...eu am viata, am suflet....am si nu stiu ce sa fac cu ele...

M-am gandit de mii de ori sa ma alatur ciorilor, sa intregesc un rand....sau sa incep un altul..depinde care copac va dori sa-mi umbreasca tristul monument...

...azi mai mult ca niciodata mi-am inchipuit cum as scapa de lumea asta...atat de real, incat la un moment dat nu mai stiam daca e vis sau realitate...

joi, 12 martie 2009

...sa fie noapte?...




...e primavara cica, dar n-am sa stiu...caci... eu nu cred in zi...eu am doar noptile cu luna plina sa stau, sa privesc, sa visez...sa-ti vorbesc...poate atunci tu, vazand luna atat de mare pe cerul innourat, ai sa te gandesti la mine si ai sa ma auzi cum iti soptesc...cat mi-e de dor...
...acum ploua...dar e luna plina...si am o poveste sa-ti spun... indreapta-ti privirea spre cer...e mult prea scurta noaptea sa pierdem timpul... "eram odata tu si eu..."

marți, 17 februarie 2009

...oare?...




...de ce simt mereu ca nimic din ce fac nu e bun?...de ce mereu simt ca nu sunt in stare sa fac ceva care sa merite....incerc din rasputeri sa fiu buna la ceva...dar simt ca nu reusesc...nimc nu e bun, nimic nu e la standardele celor din jur....de multe ori ma imaginez la ultimul etaj al unui bloc turn...si e apus de soare...si e toamna...copacii sunt ruginii iar in jur e o liniste apasatoare...nici o muzica pe fundal...nici macar un ciripit de pasare... as vrea sa zbor ...oare ce ma impiedica?...
....sau alte ori...ploua puternic...atat de puternic ca nu reusesti sa distingi formele bizare ale oameilor din fata....si ma gandesc...de ce n-as traversa strada?...
....si stau si ma gandesc...oare daca as fi in alta forma de cat cea de acum, mi-ar simti oare cineva lipsi...s-ar gandi careva la mine?...ar vedea careva persoana din mine...si nu doar fetita care incearca din toate fortele sa demonstreze ca poate?...

...de ce ma chinui oare?...

mai bine trec strada sau zbor!...

vineri, 6 februarie 2009

...Confuz...




...Scriu...insir ganduri intunecate,sentimente reprimate pe colile albe...pe fundal un vals scartaie amarat(La valse d'Amelie)...lasandu-si amprenta in scrierile mele...

...de ce eu?...

...Cata forta ai asupra mea...nici eu nu stiu de ce te las sa-mi bantui visele...e intuneric...cica e noapte...suier luna si o rasar caci n-am la cine privi si cui vorbi in noptile lungi...
...Ochi melancolic, soare caprui cand ai uitat tu oare sa-ti indrepti razele spre mine?...Sa-si fi pus oare timpul amprenta asupra mea de te-ai ascuns in ochi strain?...te-ai ascuns..in ochi strain?...

...de ce nu ma certi caci mereu dau vina pe tine pentru ca s-a terminat?...cand eu, coplesita de o furtuna interioara ti-am dat drumul, asemeni unui copac ce-si pierde o frunza, asemeni unui soare ce-si scapa o raza dupa un nor negru...cearta-ma caci n-am fost indeajuns de puternica sa lupt, cearta-ma pentru ca niciodata nu sunt...si nu stiu sa pastrez ce mi se cuvine...cearta-ma ca nu sunt egoista, cearta-ma ca nu cer mai mult si ma complac in situatia in care sunt...cearta-ma ca nu stiu sa iubesc si nici nu ma chinui sa invat...

sau

...mai bine intelege-ma, fii tu langa mine, gandeste-te la mine, tine cu mine...invata-ma sa adorm zambind si ïubeste-ma asa cum sunt...