...il privea adanc si simtea cum se topeste...credea ca va pica din picioare...era acolo in fata ei...inalt, drept, frumos ca ingerii pictati in biserici... ar fi vrut sa spuna un cuvant...un Buna ziua! ceva, dar...nimic nu iesea pe buzele-i mici si tremurande...statea pur si simplu si-l admira, contempla asupra acestei statui perfect sculptate... arata ca un zeu...lumina soarelui de dupa amiaza ii accentuau trasaturi ascutite si seriozitatea fetei...parul sau negru avea acum tente de roscat-brun...parea si mai inalt... vazu o mana intinsa si se trezi din reverie....statuia se misca...si-i intindea mana sa o ajute sa se ridice dupa ce se facuse de ras in fata tuturor, cazand... toti radeau, mai putin el...parea de-a dreptul ingrijorat:
"Ati patit ceva, domnisoara?"... avea in continuarea ochii atintiti asupra lui, de data asta examinandu-i fata... ochii erau mari si putin alungiti de un caprui tulbure, iar genele ce ii inconjurau erau lungi... nasul lung dar mic in acelasi timp parea perfect incadrat, iar buzele continuare a armoniei fetei, erau perfect simetrice...nici prea mici, nici prea mari, care te invitau sa le mangai...
...fata avea o expresie proasta pe fata...
"domnisoara, v-ati lovit?"..."...poftim?...aaa...nu, nu!"... trezita parca dintr-un vis, fata isi lua poalele rochiei, se ridica si rosi... se retrase speriata si jenata de situatie, privind in jur la toti cei care radeau cu pofta de mica ei patanie...se facuse de ras...si nu doar in fata celor din jur, ci si in fata lui, mai ales in fata lui... cazuse deoarece imbracase cea mai eleganta rochie din dulap, insa mult prea lunga pentru inaltimea ei... isi stricase seara ce trebuia sa fie debutul ei in societate...
...o miscare brusca, se intoarse si se indrepta sigura, cu ochii in lacrimi dar cu capul sus, spre iesirea din curtea casei unde avea loc balul...dorise intr-adevar o intrare spectaculoasa pentru a atrage atentia, dar aceasta fusese prea de tot...
...in spate o voce calma barbateasca se tot auzea...nu baga in seama, ce mai conta acum...raul fusese deja facut... simti o mana puternica pe brat, iar rochia lunga iar ii acapara picioarele, facand sa se dezechilibreze, insa de aceasta data doua brate puternice, masculine, o sprijinisera....se intoarse spre el...
...toti vorbeau, radeau...era o atmosfera placuta, insa ceva lipsea...domnisoarele prezente la petrecere erau chiar dragute, dar nici una pe placul lui...se plimba usor prin multime, salutand persoanele cunoscute...din cand in cand se oprea la mici grupuri, mai radeau putin impreuna, iar el isi continua drumul...vazu intrand pe poarta o tanara domnisoara, de o statura ciudat de mica pentru el care atingea 1.98 cm...nu parea sa-i ajunga mai sus de cot... dar era ceva ciudat cu ea...parea invaluita intr-o lumina...se putea sa fie doar soarele de dupa amiaza, ce se incapatana sa lumineze mai tare atunci...dar nu era soarele, era altceva...micuta domnisoara mergea cu capul sus,cautand parca pe cineva si in acelasi timp incercand sa razbata drumul pana la un loc sigur...in multime nici macar nu se vedea... mergea usor si calculat, cu rochia-i atarnand greu... o privea uimit...era atat de frumoasa... avea un par lung, negru, ce cadea in valuri pe spate pana la capatul acestuia...florile albe agatate in par, ii accentuau si mai tare negrul parului...ochii erau atat de negri, precum carbunele, incadrati de gene lungi si dese... buzele erau rosii si mici, dar plini... avea un corp perfect...rochia, desi prea mare pentru ea, ii accentua perfect formele de sus, lasandu-i sanii sa se vada cum se misca in ritmul respiratiei...avea emotii, se vedea clar... o privea fix, fara sa-l intereseze daca va fi observat sau nu... si atunci... o vazu cum se apleca spre pamant, infasurata fiind de rochie...micuta cazu...si acum statea in praf in mijlocul multimii...iar toti radeau...toti o priveau si radeau...nici unul nu-i intindea mana sa o ajute...miscat de o forta interioara, se indrepta grabit spre ea...cum se putea asa ceva?...de ce radeau de ea in loc sa o ajute... ii intinse mana si o intreba:"Ati patit ceva, domnisoara?"...se uita la ea...si-i vazu chipul imbujorat...lacrimi amenintau sa-i spele chipul...parea atat de neajutorata...ar fi luat-o in brate, sa o alinte, sa-i spuna ca nu e nimic rau...ca nu conteaza ce s-a intamplat...dar asa ceva nu era permis...se multumi intreband-o inca odata:"domnisoara, v-ati lovit?"... o privea nedumerit...nu intelegea de ce nu spune nimic...arata de parca in minutul urmator urma sa bufneasca intr-un plans puternic... auzi de la ea niste cuvinte, insa nu le intelesese...in secunda urmatoare o privi cum se ridica si sigura pe ea se indrepta spre poarta, ca si cum nimic nu se intamplase...cum se controlase...daca acum cateva secunde micutei ii venea sa planga, acum parea atat de calma... se lasa dus de impuls si alerga spre ea...sa afle daca totusi e bine... o privea din spate si observa inca odata ca rochia ii era mult prea lunga...o vazu din nou intr-o miscare stangace si prinse repede bratul inainte sa sarute din nou pamantul...ii cazu in brate...era atat de mica, ca n-o simti...parea un fulg...o cuprinse de talie cu ambele maini si o inconjura perfect...se intoarse spre el...
...o melodie lenta invalui gradina si parca lumina se schimba, scazand in intensitate... nu schimbasera nici o vorba, insa trupurile lor incepura sa se miste in ritmul muzicii... se priveau intens... nu erau constienti de multimea ce-i privea uimiti... nici nu conta....nu-i interesa...erau doar ei,valsand cu ochii atintiti unul asupra celuilalt, fiecare parand ca si-a gasit ceea ce cauta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu