...frunze plutesc in aer...vantul imi dezmiarda parul...un parfum discret ma invaluie... ma intorc de jur imprejur...privesc si ma gandesc ca nu e posibil...nu ai cum sa fii aici...si-mi continui drumul...nori pufosi au cuprins cerul... soarele se chinuie sa mazgaleasca un apus de toamna... nu e nici noapte, nici zi... din nou un parfum imi gadila narile... ma opresc....inchid ochii si astept... zgomotul obisnuit de oras:...ambulante, masini, tramvaie... toate se chinuie sa izbuteasca in trafic...se mai aude ceva...un sunet neclar...de chitara...mai indepartat se aude un acordeon...o romanta de toamna rasuna in parc...
...deschid ochii... parcul gol... nici chitara, nici acordeonul nu-si mai fac simtite prezenta... inchide din nou ochii, iar romanta isi reia cursul normal, de parca nici n-ar fi incetat...doua maini ma cuprind si o atingere suava de buze imi gadila gatul...mi-e frica sa ma misc...daca dispare?... din nou parfumul...miroase a stejar, a toamna, a ploaie...sarutari micute imi mangaie ochii, nasul, obrajii...incet, incet...pana ma simt prinsa intr-o imbratisare de dor...mi-e atat de bine... intind mainile...vreau sa ating, sa simt ce mi se intampla...deschid usor ochii... parcul este gol, nici chitara, nici acordeonul... nici soare, nici nori... este doar noapte... si-mi continui drumul....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu