Olguta: De ce plangi?
R: Imi simt inima grea...si simt ca ceva ma apasa pe piept...trebuie sa plang, trebuie sa scap de greutatea asta...
Olguta: Ce se intampla?
R: Daca iti zic ca nu stiu, ma crezi?...E ciudat!... ma simt singura, ma simt pierduta....nimic nu are sens... parca nu mai stiu ce vreau, cine sunt...ce s-a intamplat cu mine?... pentru ceilalti sunt vesela optimista, nimeni nu ar zice ca as avea vreo problema...
Olguta: Dar ai...si nu numai una...
R: As vrea sa tip!
Olguta: Tipa!
R: As vrea sa plang...
Olguta: Dar plangi deja...
R: da...dar vreau sa plang cu adevarat...nu intelegi, nu ai cum!
Olguta: Oare?
R: Iubesc!...iubesc atat de mult...mai mult decat as fi vrut.. si totusi... ceva se intampla cu mine... imi pierd sensul... de ce trebuie sa suferim?...
M-au parasit totii...m-au parasit ingerii...m-au parasit dracii...sunt pustiita...ce caut aici?
Vreau sa fug!!!saaaaa fuuuuuug!
Cad ...ma ridic...iar cad....iar ma ridic....si cad din nou!
Dar oare ma mai pot ridica?
eu inca mai cred in iubire caci o primesc in fiecare zi, dar ce voi face in dimineata in care perna de langa mine va fi goala, cand a 2a cana va disparea din dulap... cand parfumul barbatesc si gelul de dus nu vor mai fi in dulapul din baie...?... ce voi face atunci?
doar gandul ca l-as pierde ma distruge... de ce nu e viata mai simpla?...
Olguta: Inchide ochii...am sa te alint pe cap..si am sa-ti spun povesti cu zane si feti frumosi...am sa te las sa plangi...sa fugi acolo unde te simti bine...in indepartata copilarie...in bratele mamei...eu sunt aici cu tine, langa tine...
R: Te rog sa nu lasi singura, in seara asta nu pot dormi singura....
