De 3 zile stau in casa, de 3 zile refuz sa vad, sa aud, sa simt ce este dincolo de peretii camerei mele...de 3 zile esti numai cu mine...incep sa cred ca am innebunit, pentru ca pari atat de real...
...te ating si te simt...obrazul meu e mangaiat de respiratia ta calda...iar mainile tale puternice simt cum ma cuprind....pulsul imi creste asa tare ca mi-e frica sa nu iasa din piept sau mai rau... sa se opreasca!....sa fii aici?sau poate dorinta mea de a te avea langa mine este atat de mare ca am inceput si eu sa cred...Imi lipsesti atat de tare...mi-e dor de cerul din ochii tai si soarele cald din zambetul tau...cum as putea sa te uit, cand imaginea ta imi staruie si acum pe retina, clara ca in prima zi cand te-am vazut...tacut, pierdut,pe o banca citind... esti atat de imposibil...iar eu atat de nebuna...
...halucinez...delirez...este doar febra...nu esti aici, n-ai fost niciodata si nici nu vei fi...
