...
...se auzea ceva...parea a fi alarma ceasului desteptator, dar mi-era asa somn si imi era asa lene ca nu vroiam sa ma ridic sa o inchid... se oprise!...ochii mi se marira brusc!...cine a inchis-o caci nu era nimeni altcineva decat eu...buimaca de somn...si cu ochii in ceata reusisem sa deslusesc o silueta barbateasca...cuprinsesem cersaful in mana si-l strangeam la piept...ma uitam mirata si speriata, iar voce suava ma intrebat:"ce-ai patit iubito?...iar ai visat urat?"...
...un sentiment de panica ma cuprinsese, si nimic nu ma facea sa-mi amintesc ce ar fi putut cauta un barbat in casa mea..."iubito?"...ma invelisem cu cersaful pana in gat..si ma uitam in stanga si dreapta, poate, poate ceva mi-ar fi adus aminte chipul persoanei care statea in fata mea...
...patul mare isi pastrase in partea sa goala forma trupului barbatului din fata...perna pastra inca amprenta fetei iar cersaful era cald...
...eram pierduta complet...se apropia de mine, iar eu ma inghemuiam mai tare, nestiind cum sa reactionez...imi venea sa plang, sa tip... se apropie bland...si cu o miscare usoara imi prinsese mana mea in mana lui "calmeaza-te scumpa mea, a fost doar un vis..." ... "ce vis?...ce cauti aici?" deodata fata lui se intuneca si speriat isi puse mana pe fruntea mea...n-aveam febra...si totusi ceva se intampla... asa, de aprope, ii observasem mai bine chipul...parul negru, fata osoasa acoperita de o barba abia crescuta...ochii mari erau conturati de gene lungi iar sprincenele ii accentuau fiecare gest mimic al fetei... ma pierduse total in ochii lui negri, cand ma prinse in brate..."gata, nu te speria...acus ai sa te trezesti"...din ce?...visam oare?...sa fie el doar o inchipuire?...dar parea atat de real... bratele mari ma cuprinsesera strans si o stare de siguranta se instala in tot corpul meu iar ochii mei se inchisesera...as fi ramas asa ore intregi...mirosea a primavara...atat de natural...
...un miros de cafea se imprastie in toata camera... as fi deschis ochii dar mi-era frica sa nu pierd acel sentiment de siguranta...
...un scartait de usa si o voce pierduta de copil:"mami?..."...inima mi se opri in loc...un fior de gheata se ridica pe sina spinarii...auzisem oare "mami"?
...innebunisem de tot?...ce se intampla?...aveam 21 de ani cand ma pusesem la somn... si ma trezisem cu un copil?... sa recapitulam... ieri fusese sambata...ma trezisem dimineata...baut cafea, mancat, vorbit cu mama...hmmm...cumparaturi... o dimineata normala!...dar nu atat de normala se pare, intrucat situatia actuala.
...nu stiam ce sa fac, sa deschid, sa nu deschid ochii...mai bine nu, poate disparea...doua maini micute imi cuprinsesera degetul mare si trageau de ele disperate... am deschis ochii, barbatul ma privea si mai speriat... am intors privirea spre fiinta care tocmai ma strigase "mami"... doi ochi caprui, inlacrimati ma priveau atat de intens ca simtisem cum imi inghetase inima...parea atat de dezamagit de faptul ca nu-l recunosteam.... parul carliontat ii cadea usor in fata, iar buzele mici se miscau intr-un suspin... ii priveam pe amandoi nelamurita "ce vreti de la mine?" imi venea sa le spun...
sa o luam de la capat.deci fusese sambata, oare mancasem ceva stricat?...
... nesuportand privirea copilului, intinsem mainile sa-l prind in brate...si intr-un gest care paru absolut normal si firesc, il asezasem cu capul pe pieptul meu... il simteam atat de aproape de inima mea... eu nu-l recunosteam, dar inima da...si pe el si pe barbatul care schita un zambet in momentul cand prinsesem copilul in brate...
Si ca si cum asa ar fi fost firesc, ne cuprinsesem toti in brate si stateam intinsi in pat, cuprinsi de somn si imbatati de mirosul de cafea...El era atat de frumos, atat de inalt, puternic...ii auzeam inima si parca stiam ca bate pentru mine... trecuse oare atat de mult timp din viata mea, incat acum eram in casa cu sotul si copilul meu?...atunci de ce nu-mi aminteam nimic?...sarutari scurte imi ardeau obrajii...intinsem capul sa-l gasesc...si un buna dimineata rostit pe buzele mele se auzi lin... buzele mele il recunoscura, la fel si toate simturile ...
...ultimele cuvinte auzite fura:"te iubesc!"...iar ochii mei se inchisera de tot, pierzandu-mi parca constiinta...
....usor, usor...vedeam o lumina...si parca un frig ma cuprindeam...incepusem sa ma trezesc si ma uitam prin camera...unde era barbatul de mai inainte?... abia adormisem si deja disparuse...priveam la locul gol de langa mine...si nici urma ca ar fi dormit cineva... aproape intram in panica...ce s-a intamplat?... privind in camera si vazandu-mi toate lucrurile la locul lor, realizasem ca nu fusese decat un vis...un vis ce doream sa devina realitate...o dezamagire profunda imi cuprinsese inima...."nu-i nimic....nu s-a intamplat acum, dar se va intampla in viitor!"....
