...toti visam...toti credem in ceva si cu toti speram ca acel ceva se va implini...

...eram candva, undeva, 2 nebune...cele mai bune prietene...mai ceva ca verisoare, mai ceva ca surori...eram noi!nimic mai mult, nimic mai putin...o bruneta si o satena...
...eram 2 copiliti insetate de viata, insetate dupa o aventura care sa ne faca sa nu uitam niciodata ce inseamna sa fii adolescent...

...visam dealuri si margarete, apusuri in peisaje funebre...rasaream luna impreuna prin gandurile noastre nerostite...nu era nevoie, gandeam la fel...

...puteam sta ore-n sir pierdute in lanurile de margarete visand si nu conta nimic altceva decat acea clipa...acel moment era totul...toata viata noastra consta in acele momente...atunci contruiam un viitor numai al nostru... atunci visam la printi:)...si ne inchipuiam ca lumea e a noastra...ca toti trebuie sa faca ce vrem noi:))...multi ar fi zis ca e egoism...eu spun ca e un vis adolescentin...si cum era fericirea atunci... departe de lume, departe de sunetul asurzitor de masini si departe de barfele rautacioase ale fetelor de aceeasi varsta cu noi, invidioase pe oricine ar fi putut spera macar, la mai multa fericire decat se cuvenea in mod normal...departe... undeva unde singura muzica este ciripitul pasarilor, iar singura distractie plimbarile pe dealuri si prin paduri, undeva unde nu conteaza ce pantofi porti sau ce marca la haine, undeva unde o simpla privire spre apus iti ridic fiecare fir de par...undeva unde te cufunzi in orizont si-ti pare ca-ti vezi intreaga viata... undeva unde un cimitir nu inseamna multi morti la un loc, ci istorie... (daca te plimbi printr-un cimitir undeva la tara, poti citi trecutul acestuia)...

...ne tranteam pe patul de margarete si incepeam... una vorbea, cealalta asculta si radea... si ne povesteam viata ce urma ca si cum s-ar fi intamplat deja...
pana si copii aveau nume:))...priveam cerul inalt si senin de parca acolo ar fi trebuit sa ajungem, de parca acolo ar fi fost viitorul nostru...taceam...priveam, pana inchideam ochi sperand ca atunci cand ii vom deschide tot ce visasem pana atunci, tot ce cladisem se va implini... de ar fi viata atat de perfecta...si totusi...as putea spune ca tot ce am visat atunci s-a implinit, caci am visat o vara, aceea vara si am trait-o din plin...

...visul unei nopti de vara...