miercuri, 27 iulie 2011

come, meet me in the moon light...

Il astepta in pragul usii, usor enervata... in atmosfera inca se simti un miros pierdut de whisky... pe fundal ella fitzgerald canta blue moon...
"Ironic", gandi, razand in sine...
Avea un trenci bleumarin...legat dezordonat, lasand sa se vada sutienul... pe dedesub avea o lenjerie neagra, din dantela... iubea dantela si dantela o iubea pe ea, dezmierdandu-i formele si scotandu-i-le in evidenta, astfel incat orice barbat sa o pofteasca....
si totusi...
se trezi asteptand singurul barbat care parea sa nu paleasca in fata frumusetii ei, care parea ca nu vede decat un alt chip din cele o mie de fete pe care le vedea zilnic, in viata lui de artist... privi spre ceas si vazu cum pendula se misca parca mai greu acum, crescandu-i nervozitatea... se indrepta spre fereastra, luand din mers paharul cu bautura... cuburile de gheata  clincaiau in ritmul pasilor ei... sorbi cu placere, privind spre strada...
un felinar lumina o mica parte din strada... era gol...
sorbi din nou din pahar... hotarand ca nu mai avea sa astepte... isi dezlega trenciul, lasandu-l sa cada usor pe podea... isi scoase pantofii cu eleganta, asezandu-i ordonat langa fereastra... se intoarse spre camera pentru a-si umple din nou paharul...
In prag statea el, sprijin de tocul usii, cu parul ravasit... cu cravata in mana si camasa descheiata la primii butoni... in cealalta mana isi tinea sacoul si o floare putin ofilita... o gladiola alba, ce parea ca nu sarutase apa de ceva vreme... o privea cu ochii stralucind si fara expresie... reusi sa surprinda o licarire ce parea sa fie intre adevar si negare... nu-i spuse nimic...
se apropie usor si sigur... oprindu-se destul de aproape cat sa-i simta respiratia... nu-l scapa din priviri, in timp ce mainile ei coborau usor pe piept, pana la buzunarul pantalonului.... trase o tigara din pachet si o duse la gura... el aprinse bricheta ajutand-o astfel sa-si aprinda tigara... trase insetata din tigara, privindu-l intens si invaluindu-l in fum... se retrase usor, facandu-i semn cu mana sa o urmeze...
o vazu disparand in camera, insa isi luase un moment inainte de a o urma... cu pasi usori intra in dormitor... o gasi pe pat savurand tigara...
camera era invaluita de lumina lunii... pielea-i parea de satin, parca stralucind... o privi atent fara sa se apropie de ea...

"The right lover is like a good bra: supportive,
close to the heart, and damned hard to find."

luni, 4 iulie 2011

soarele dinaintea furtunii...

Ridica paharul si sorbi ultima picatura ... arunca o privire pe geam... soarele se ascundea dupa cladirile inalte iar cerul capata o culoare rozie-rosiatica.. norii albi se imprastiau si ei, fara sa strice superbul moment al apusului ...
Era cald si totusi pielea i se zburli... amintirea celor 2 luni petrecute in orasul X ii aduceau lacrimi in ochi... in camera domnea un usor miros de whiskey si cafea... se indrepta spre masa cu bauturi si se pregatea sa-si toarne inca un pahar cand la usa batu cineva... se opri, gandindu-se ce sa faca...
De ce sa raspunda?... toti credeau ca deja plecase, insa pierduse avionul spre casa... acum trebuia sa mai astepte 2 zile pana ii vor fi virati banii in cont, sa-si ia un nou bilet... ce avea sa faca?... va sta in casa, ca nimeni sa nu stie ca nu a plecat inca...
Continua sa-si pregateasca bautura, crezand ca persoana de la usa va pleca... o fi un alt agent de vanzari... din nou se auzi o ciocanitura...
"Insistent agent..." se indrepta usor spre usa, oprindu-se inainte pentru a se privi in oglinda... Era palida si galbena, uscata si cu cearcane... Ochii verzi, acum erau de un verde mai inchis si rosii de la prea multe lacrimi... buzele ii erau umflate... inca pastrau amintirea unor nopti...parul ravasit statea in onduleri pe spate... era frumoasa, dar obosita... Inca o ciocanitura si o voce groasa o trezi din starea de contemplare "Ingrid... te rog raspunde...stiu ca esti inauntru..."
Se opri instantaneu... inima incepu sa-i bata nebuneste... iar rasuflarea ii era acum grea... incepu sa tremure si lacrimile ii spalau obrajii... se sprijini de perete nevenindu-i sa creada...
"Ingrid, te rog... trebuie sa vorbim...Ingrid...."
Ce sa faca? ce sa faca?... se indrepta si isi sterse lacrimile... isi dadu cu mana prin par si deschise usa... In fata ei, sprijinit de tocul usii, statea privind-o cu ochii mari si tristi... ce ochi albastri avea... de fapt erau mai mult gri decat albastri... parul ciufulit ii atingea usor capatul camasii, facandu-l sa para un copilas... pe fata i se citea oboseala... nu era barberit... arata mai bine ca niciodata in blugii lui rupti ici colo si o camasa simpla bleu, deschisa la primii doi butoni... Deodata simti cum toate partile trupului ei peste care el trecu cu mana o ardeau... in minte ii reveneau momente din noptile pline de dragoste... inima era acum de neoprit...
cu nonsalanta sau cel putin asa dorea ea ii spuse "Ivar... de ce ai venit?...de unde stiai ca mai sunt inca aici?" vocea ii tremura ceva mai tare decat se astepta... se opri pentru a inghiti puternic si pentru a respira adanc, caci simti cum i se oprise ceva in gat...o liniste se lasa... si timp de un minute nici unul din ei nu fusese in stare sa mai zica ceva... o privea atat de adanc, cu o expresie intre dragoste si ura... si ceva in ochii lui o facea sa se simta ciudat... se simtea goala si vulnerabila... incerca sa inchida usa soptind "nu trebuia sa vii..." insa aceasta se opri cand Ivar isi puse piciorul in pragul usii..."Ingrid...te rog..."
ii simti privirea atat de puternic... iesi pe veranda cu paharul in mana..."Te servesc cu ceva?... whisky, bourbon, brandy?..."
"Ingrid, eu..."
"Eu ma servesc..." se intoarse  catre paharul ei si-l savura mai repede decat era nevoie... sub privirea lui parcurse veranda si se aseza in leagan, tinandu-si privirea doar spre exterior... soarele inca se vedea pe cer, acoperindu-i cu razele-i usoare... nu-si daduse seama cat de aproape venise de ea, pana nu-i auzi vocea.... tresari incet... "De ce nu mi-ai spus ca pleci?... de ce ai fugit asa, fara sa spui nici un cuvant... " se aseza alaturi de ea.
"De fapt de ce ai venit aici, Ivar?..."
"Vreau sa te inteleg... vreau sa-mi explici cum poti sa pleci dupa ce-mi spui te iubesc... "... Ingrid incepu sa rada atat de puternic si rasunator... "Serios?" Il privi direct in ochi fara expresie...Chiar nu stii?, isi spuse in gand... il vazu cum se incrunta soptind o injuratura printre dinti... se intoarse pasiv inapoi catre peisajul de afara... soarele nu parea sa vrea sa se ascunda, desi nori pareau sa se adune... ea parea destul de calma, insa era de fapt o furtuna in sufletul ei...
"Nu mi-ai dat nici un motiv clar si ma trezesc cu un simplu biletel..."imi pare rau, dar ramai fratele prietenei mele cele mai bune"... "
"Cred ca am discutat deja despre asta, daca imi amintesc bine... ti-am explicat... ce-a fost a fost si a ramas acolo..."
"Cred ca glumesti..."
"Nu!... am plecat inainte sa fie prea greu..."
"prea greu?... dupa ce mi-ai spus ca ma iubesti, nu ti s-a parut ca e mai greu?...si eu?... ... ce era sa fac?.. spune-mi! sa ghicesc ce simti, ce crezi, ce vrei?"
Se ridica de pe scaun si cu viteza se indrepta spre curte, fara o tinta anume... veni in spatele ei cu pasi repezi, incercand sa-i vorbeasca...
"Ingrid..."
"Ce? ce?... spune-mi ce mai vrei?..."
"Vreau sa intelegi, la naiba!..."
"Ce sa intelegi?... ce nu intelegi? s-a terminat ceva ce nici nu trebuia sa inceapa.... a fost o greseala de la inceput... of..."
"Tu mi-ai spus ca ma iubesti! iar apoi nu te mai gasesc nicaieri..."
"da... ti-am spus... am gresit..."
"poftim?..."
Nu spuse nimic, incercand sa-si gaseasca cuvintele...
Ti-am spus ca te iubesc si cand m-am trezit nu mai erai langa mine... ce puteam sa cred?...Nici un bilet, nici un telefon, nimic... atatea ore... ce puteam sa cred... 
 Se abtinu insa...
"...Am gresit, am gresit cand ti-am spus ca te iubesc! m-am grabit, bine?... esti multumit acum?..  intelegi?"
O privi atent, neintelegand ce se petrece... soarele incepuse sa se ascunda dupa norii grei... iar ploaia parea sa vina... niciunul nu se misca uitandu-se unul in ochii celuilalt... Ivar fu primul care se misca, pregatindu-se sa plece... picuri de ploaie incepura sa cada, la inceput timid, mai apoi torential... nu parea sa-i deranjeze pe nici unul... deschise portiera... si dadu sa intre...
"De ce?"... se intoarse sa o priveasca... era atat de frumoasa, stand asa in ploaie, atat de vulnerabila..ar fi luat-o in brate si ar fi strans-o spunandu-i sa nu mai planga.. insa era prea mandra ca sa accepte ca nu gresise, ca-l iubea...
crezand ca nu a inteles, Ingrid repeta intrebarea "De ce?"...
Pe fata lui se citea mirare si dezorientare...
"De ce ai plecat tu de langa mine, dupa ce ti-am spus ca te iubesc?... de ce nu ai ramas langa mine?... de ce nu m-ai cautat? de ce?..."
 
"Poftim?... cum adica?... dar ti-am lasta mesaj si ti-am zis ca ma intorc dupa 2 zile, din cauza serviciului... era pe masa un bilet...Ingrid... de asta ai fugit asa?...ai crezut ca nu te iubesc?" Se apropie usor de ea... "Nu pot sa cred... asta era?... Ingrid... de ce nu mi-ai spus..."
Se simtea ca o proasta si acum toate motivele fugii ei i se pareau neinsemnate... de ce nu l-a sunat?... era prea mandra... si uite ce se intampla daca nu pierdea avionul, il pierdea pe Ivar...
"Am crezut..." avea ochii atintiti asupra ei si ii venea greu sa mai zica ceva..."am crezut ca te-am speriat zicandu-ti te iubesc..."
"Of, copil... of... daca m-ai fi intrebat... n-ai mai fi plecat asa..." o brinse in brate si o saruta...
"sa nu te indoiesti niciodata...de faptul ca te iubesc, intelegi? niciodata!"