come rain...

...ascult ploaia...inchid ochii... doar sunetul puternic al stropilor de ploaie ce lovesc tabla acoperisului distruge linistea...indepartat, un sunet de sirena mai face legatura cu orasul...traieste...dincolo de cei 4 pereti ai camerei mele este viata...
...viata...
...lacrimi imi inunda ochii... cat intuneric... si nu e intuneric pentru ca ar fi noapte sau pentru ca ploua si nori au imbracat cerul....ci este intuneric pentru ca imi duc veacul intr-o camaruta chinuita, refuzand sa cunosc orice altceva este dincolo de cei 4 pereti ai mei....caci sunt ai mei.
...nu indraznesc!... "esti asa mica ca nici nu te-am vazut..."...vorbe care imi invadeaza mintea... daca sunt intr-adevar prea mica pentru a fi vazuta?... nu, nu vreau sa pierd siguranta ce mi-ofera acest lacas.
dar daca nu incerc... toate visele mele vor zbura...

...tunetele acopera orice sunet....fulgerele despica cerul in doua...grozava batalie se da pe bolta cereasca...iar eu, distrug peretii, las lumina sa curate camera...

...o strada ordinara intr-o zi banala...se plimba lumea, toti au fugit de caldura de afara si s-au refugiat pe strazile intunecate de tei inalti...

...miroase a tei...

...ma plimb si eu, ca sa nu stau in casa...de fapt am iesit sa te caut...caci stiu ca esti aici undeva, pierdut in multime cautandu-ma pe mine...cine stie de cate ori am trecut unul pe langa altul fara sa stim ca suntem ceea ce cautam...

...plansete, rasete de copii inunda orasul...claxoane si sirene iti sparg timpanul...toate arata ca orasul e mai plin de viata ca niciodata...

...si merg privind la ceva ce sper ca voi avea si eu...pe o banca, in parc 2 batrani se privesc indragostiti si se tin de mana.2 copilasi le sar in brate si ii sufoca cu pupaceli si imbratisari...iar ei sunt atat de fericiti:)...

...si merg mai departe...o tanara asteapta cu nerabdare la poarta stadionul...ridica din maini disperata...langa ea un bagaj...oare pleaca?...un tanar de pe teren isi intrerupe antrenamentul, iese de pe stadion si o prinde in brate contopindu-si amandoi buzele intr-un sarut... nu pleaca!de abia vine:)...


...imi continui drumul... un baietel si o fetita merg amandoi de mana pe strada ca doi adulti, si vorbesc si se opresc se strang in brate, se cearta, se impaca...ea ii sterge nasucul lui, caci e mucos...el o pupa...si alerga intr-o fericire printre flori si iarba...

...2 femei isi plimba odraslele in carucioare si barfesc despre ultimele magazine aparute in mall...:))...saracii lor soti....

...la terasa sotii doamnelor de mai sus mentionate, urla fericiti goool! la meciul pe care tocmai il vizioneaza...habar n-au ei ca nu mai au nimic pe cartile de credit:))...ce conteaza atunci cand in mana au berea?:))

...trec mai departe...

frica...

...fulgerele luminau camera intunecata, iar tunetele rasunau... parea atat de goala casa...ascultam cum picurii-mi bat in geam...si priveam tinta spre umbrele ce se ridicau pe perete...de unde eram eu, monstri imensi prindeau viata, incercand parca sa ma prinda... fiori de gheata urcau pe sina spinarii, iar bataile inimii erau atat de puternice incat nu puteam sa mai fac diferenta intre tunete si puls...

....strangeam patura ca si cum ar fi fost cea mai draga persoana...mi-as fi bagat capul sub patura, insa ma temeam ca ma vor ajunge monstri...asa, cu privirea pe ei stiam unde sunt... as fi vrut sa dorm, dar frica ca umbrele imi vor bantui visele, ma impiedica... tresaream ca un copilas ce pica-n somnul dulce, la fiecare zgomot, si lacrimi amenintau sa-si faca aparitia...

de ce ma speria atat de tare o ploaie?

pentru ca de asta data eram singura...nu era nimeni care sa-ntinda mana sa ma cuprinda, sau sa alunge monstri...nu era nimeni care sa-mi spuna o poveste sa nu visez urat, nu era nimeni care m-ar fi putut consola dupa un cosmar...nici pentru sarutul de noapte buna...

....ma simteam atat de singura...

... adormisem cu gandul la ceva ce stiam sigur ca nu se va transforma in cosmar, sperand ca maine va fi altfel, ca daca va ploua, camera nu va mai fi goala...