miercuri, 3 iunie 2009

frica...





...fulgerele luminau camera intunecata, iar tunetele rasunau... parea atat de goala casa...ascultam cum picurii-mi bat in geam...si priveam tinta spre umbrele ce se ridicau pe perete...de unde eram eu, monstri imensi prindeau viata, incercand parca sa ma prinda... fiori de gheata urcau pe sina spinarii, iar bataile inimii erau atat de puternice incat nu puteam sa mai fac diferenta intre tunete si puls...

....strangeam patura ca si cum ar fi fost cea mai draga persoana...mi-as fi bagat capul sub patura, insa ma temeam ca ma vor ajunge monstri...asa, cu privirea pe ei stiam unde sunt... as fi vrut sa dorm, dar frica ca umbrele imi vor bantui visele, ma impiedica... tresaream ca un copilas ce pica-n somnul dulce, la fiecare zgomot, si lacrimi amenintau sa-si faca aparitia...

de ce ma speria atat de tare o ploaie?

pentru ca de asta data eram singura...nu era nimeni care sa-ntinda mana sa ma cuprinda, sau sa alunge monstri...nu era nimeni care sa-mi spuna o poveste sa nu visez urat, nu era nimeni care m-ar fi putut consola dupa un cosmar...nici pentru sarutul de noapte buna...

....ma simteam atat de singura...

... adormisem cu gandul la ceva ce stiam sigur ca nu se va transforma in cosmar, sperand ca maine va fi altfel, ca daca va ploua, camera nu va mai fi goala...

Niciun comentariu: