come rain...

...ascult ploaia...inchid ochii... doar sunetul puternic al stropilor de ploaie ce lovesc tabla acoperisului distruge linistea...indepartat, un sunet de sirena mai face legatura cu orasul...traieste...dincolo de cei 4 pereti ai camerei mele este viata...
...viata...
...lacrimi imi inunda ochii... cat intuneric... si nu e intuneric pentru ca ar fi noapte sau pentru ca ploua si nori au imbracat cerul....ci este intuneric pentru ca imi duc veacul intr-o camaruta chinuita, refuzand sa cunosc orice altceva este dincolo de cei 4 pereti ai mei....caci sunt ai mei.
...nu indraznesc!... "esti asa mica ca nici nu te-am vazut..."...vorbe care imi invadeaza mintea... daca sunt intr-adevar prea mica pentru a fi vazuta?... nu, nu vreau sa pierd siguranta ce mi-ofera acest lacas.
dar daca nu incerc... toate visele mele vor zbura...

...tunetele acopera orice sunet....fulgerele despica cerul in doua...grozava batalie se da pe bolta cereasca...iar eu, distrug peretii, las lumina sa curate camera...