paradis sub ploaie...

..Il privea cum pleaca...ar fi vrut sa-l opreasca, insa orgoliul era prea mare...poate chiar mai mare decat iubirea pe care i-o purta...stia ca va regreta, stia ca va plange si ca se va uri pentru aceasta decizie, insa la momentul respectiv nici macar nu putu sa ingane un adio...
Simti cum obrajii ii se uda in timp ce privea prin crapatura usii ramase neinchisa dupa plecarea lui...nu era sigura ca plange, dar credea...afara ploaia se razbuna...un vant puternic ii izbi usa in fata...se trezi din amortire...
...isi lua primi papuci in picioare si iesi in strada dupa el...prea tarziu...strada parea sa nu aiba capat si era atat de goala...doar stropii de ploaie o mai gadilau, alungand senzatia de pustiu...
cazu in genunchi si incepu sa planga mai tare...renuntase la orgoliu dar prea tarziu, iar ea prea devreme incepuse sa regrete... Poate ca orgoliul nu era mai mare decat dragostea... era acoperita in totalitate de ploaie.... tunetele o mai faceau sa tresara si fulgerele o buimaceau...se intinse pe asfalt ca si cum ar fi vrut sa asculte ce are sa-i spuna ploaia...inchise ochii...lacrimi sau picurii de ploaie ii mangaiau fata...tremura de frig, dar nu se putea misca...ce facuse?...ce-i face pe oameni atat de prosti incat sa nu renunte la orgoliu...
...
"prostuta mica...ti-era atat de greu sa-mi spui ramai?..." o lua in brate si o duse in casa... o aseza pe pat, lua un prosop si o inveli in acesta... o stranse la piept..."de nu te-as fi iubit atat poate as fi reusit sa te las sa ma uiti...si poate te-as fi uitat si eu..."
"Iarta-ma..." o auzi inganand de sub prosop..."iarta-ma te rog...pentru ca nu ma gandesc decat la mine...te iubesc!"... ii zambi..."si eu te iubesc!"...

...totul se iarta, dar nimic nu se uita...

visez spre tine.7 va fi numarul meu norocos....

...e ciudat...am devenit dependentă...eram deja dependentă...de cafea...de shopping de rochițe... vicii stupide...de care oricum aș putea scăpa dacă aș vrea... dar cum să scap de dependența pe care mi-ai provocat-o tu?...
...spune-mi!...ce remediu există?...nu te-am văzut de câteva zile și deja simt că innebunesc...mă uit în oglindă și nu mă recunosc...strălucesc!...de fericire, de iubire...
... îmi pierd orele visându-te când nu ești aici...îmi inchipui mii de scenarii pentru momentul în care te voi revedea...știu că va fi în curând... dar nu-mi pot liniști gândurile... vor să te cuprindă, să te alinte... vor să-ti audă inima zburdând...vor să te privească..să te guste...
...
mă gândeam aseară... ce frumos este dimineața când mă trezesc și tu îmi ești alături...când mă trezești cu un "te iubesc", urmat de un sărut tandru... când mă strângi la piept de parcă m-ai pierde... ti-am promis...nu plec nicăieri.nu vreau! lângă tine mi-e bine...
Dar spune-mi...îți sunt cuvintele atât de adevărate pe cât spui?...

pe din doua!

Doua persoane imi cunosc adevarata identitate...una a "ghicit" cine sunt, iar cealalta ma cunoaste de cand ma cunosc si eu...
si totusi...
si totusi simt ca sunt descoperita, simt ca mi-este ceva mai greu sa scriu ce imi trece prin cap...
...aici sunt Olguta...in rest sunt...altcineva...
daca mi-as pierde identitatea...adica daca as pierde-o pe Olguta... ar fi ca si cum o parte din mine ar disparea... as fi injumatatita...
Olga, ar trebui sa fii mai atenta...

...o zi bună începe cu o cafea delicioasă și un zâmbet larg...

Incerca din tot dinadinsul să nu râdă... se chinuia teribil, insă izbucni în râs....era mult prea amuzantă situația, iar ea mult prea sensibilă ca să se poată abține... îl privea amuzată, incercând să revină la fața ei de serioasă.
...
O privi atent cu o expresie de genul "de ce razi?" și întoarse privirea spre tava cu pahare sparte...mereu se pierdea in prezența feminină și mai ales atât de frumoasă precum ea...sau cel puțin el așa considera...era o fată brunetă, dar atât de brunetă...părea culoare naturală...ochii mari, bulbucați și buzele pe măsură...arăta ca o indiancă... rochia-i verde de satin îl ducea și mai mult cu gândul într-acolo...era stânjenit de situație...nu era sigur de cum ar trebui să reacționeze, însă realiză că cel mai bine ar fi fost o confruntare, altfel nu ar fi fost în stare să se concentreze întreaga zi...
...
Privea mirată și nedumerită...se îndrepta spre ea?...oare ce va avea să-i zică?...o va întreba de ce râde sau de ce vine a 5 dimineață la rând la cafea?... gândi atunci toate posibilitățile...îi va zice ca așteaptă să intre la un curs, dar toate in fiecare dimineață la aceeași oră?...nu...îi va spune că așteaptă o prietenă...și în nici o dimineață "acea prietenă" nu a venit?...nu...mai bine îi spune că îi place cafeaua de aici...da...și era pe jumătate adevărat...doar nu avea să îi spună că de fapt venea să-l vadă...
...
"Bună!"
...cu un zâmbet speriat îi răspunse "bună!"
"Eu sunt Adrian..."
privi mirată și răspunse..."Adriana...ce coincidență!"
"Adriana?!...încântat să cunosc fata care mi-a chinut ultima săptamână cu frumusețea ei...și care m-a facut să stric 3 seturi de pahare...un adevărat record!"
"Eu?!...eu am făcut toate astea?!...nu, cred că e o greșeală...vezi tu...eu vin aici să be..."
"...da, da...vii aici de plăcere...e bună cafeaua, nu?"
"Da! așa e!"sigur pe ea ridică privirea la un nivel superior deși ea stătea jos, iar el în picioare.
"....Uite...te-am văzut de la începutul săptămânii aici...și nu doar pentru cafea... presupun că dacă ar fi fost doar cafeaua, nu m=ai fi privit atât de intens toate diminețile...e evident, să știi..."
rușinată plecă capul înainte ca el să observe ca-și schimbă culoarea feței..."...eu...aaa...știi..."
"...stai liniștită, n-ai de ce să te inroșești, deși să știi că te prinde roșul în obraji"...
...zâmbi timid la un astfel de compliment..."mulțumesc!"
"...te rog...acceptă-mi invitația în oraș și scuză-mă că nu am avut curajul tău, să recunosc că îmi placi și că aș dori să-mi zâmbești mai des..."
"...aaa...eu...da...adică...cum să nu...aș fi încântată să ieșim..."
"diseară?!...o plimbare pe plajă?...."
"sigur!"zâmbi larg..
"Atunci în față la cazinou la 20:00?!...desigur, dacă îți convine așa!"
"Perfect...atunci ne vedem acolo..." îi zâmbi și plăti consumația...plecă privind ușor înapoi... ce va urma oare?...