...e ciudat...am devenit dependentă...eram deja dependentă...de cafea...de shopping de rochițe... vicii stupide...de care oricum aș putea scăpa dacă aș vrea... dar cum să scap de dependența pe care mi-ai provocat-o tu?...
...spune-mi!...ce remediu există?...nu te-am văzut de câteva zile și deja simt că innebunesc...mă uit în oglindă și nu mă recunosc...strălucesc!...de fericire, de iubire...
... îmi pierd orele visându-te când nu ești aici...îmi inchipui mii de scenarii pentru momentul în care te voi revedea...știu că va fi în curând... dar nu-mi pot liniști gândurile... vor să te cuprindă, să te alinte... vor să-ti audă inima zburdând...vor să te privească..să te guste...
...
mă gândeam aseară... ce frumos este dimineața când mă trezesc și tu îmi ești alături...când mă trezești cu un "te iubesc", urmat de un sărut tandru... când mă strângi la piept de parcă m-ai pierde... ti-am promis...nu plec nicăieri.nu vreau! lângă tine mi-e bine...
Dar spune-mi...îți sunt cuvintele atât de adevărate pe cât spui?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu