I'm going nowhere...

Sunt atat de confuza... am nevoie sa respir, sa umblu libera prin ganduri... sa culeg franturile si sa le adun, rezolvand puzzle-ul... Am nevoie sa retraiesc momente din trecut ca sa ma regasesc, am nevoie sa iau o carte buna in mana si sa traiesc alaturi de personajele principale povestea lor... am nevoie de mine...
Unde este Olguta?

Libertate, frate!....

Azi sunt fericita, sunt atat de fericita...ca un copil mic cand primeste o ciocolata, ca un ghiocel cand se bucura de razele soarelui, ca un fluture cand se naste, ca un strugure cand se face vin, ca un pui cand iese din ou, ca "ea-Olenka" cand priveste ploaia....
De ce?
In primul rand pentru ca il iubesc.... mult mai mult decat as fi crezut vreodata!
In al doilea rand pentru ca il ador cu bune cu rele!
In al treilea rand pentru ca are cel mai frumos zambet din  lume si cele mai seducatoare buze!
Si exista si un al patrulea rand.... in sfarst am reusit sa fac copia blogului meu sa dispara...
Au fost oameni care au inteles ca nu trebuie sa fii mandru cand cineva iti fura postarile, ideile, gandurile... au fost oameni care mi-au dreptate si impreuna cu mine au completat formularul de abuz. Sunt fericita ca mai exista si oameni care gandesc corect!
Impreuna am reusit! Bravo!!!

Si daca se aseaza praful peste ea?

O: Crezi ca dragostea noastra va albi odata cu trecerea anilor?
Crezi ca isi va pastra intensitatea trecand prin greutatile vietii?
Crezi ca va creste, atingand maturitatea?
Spune-mi, cum crezi ca va fi iubirea noastra?
I: Cred ca dragostea noastra nu cunoaste timpul, nu-l simte.. cred ca vom creste impreuna si vom infrunta amandoi tinandu-ne de mana tot ce ne va da viata de infruntat...cred ca iubirea noastra va da roade, de care ne vom bucura la batranete... cred ca dragostea noastra va fi mai puternica cu cat parul nostru va fi mai alb...
De fapt nu cred... sunt sigur!

Al meu pentru totdeauna

Am incercat si am cochetat cu ideea de a-mi face un alt blog... nu pot...
Aici ma simt eu, totul ma reprezinta...  totul... sunt fiecare cuvant, fiecare poza, fiecare rand...
Cum sa il inchid?...
...
Olenka.... Olenka....

I'm running...

Cred ca-mi voi inchide blogul... prea multe persoane incep sa-l simta ca fiind al meu... ceea ce nu-mi doream... desi e public, totusi e personal...
Nu am prea mult sens... eu stiu ce zic...
Voi fi undeva pe aici, insa nu pe blogul acesta...
L-am iubit si mi-e greu sa ma despart... are aproape 3 anisori... inca ma chinui sa o fac... sper sa si pot...