Doar Povesti...

...sunt povesti...toate...sunt bucati scoase din vietile oamenilor pe care i-am cunoscut... sunt momente pe care toti ajungem sa le traim...sunt clipe de fericire si clipe de tristete...sunt tot ceea ce suntem noi...
...Tu straine, opreste-te o clipa si spune-mi: pe tine ce te framanta?

incertitudine...

...stateam in pat, invelita pana-n gat, arzand si in acelasi timp dardaind de frig...priveam in gol si ma gandeam...nu avusese noroc pana acum, de nici un fel...nu ma credeam in stare sa trezesc sentimente in oamenii din jurul meu...eram multumita de viata mea, dar ceva lipsea...si simteam in fiecare zi, dar imi umpleam golul cu alte lucruri, cu zambetul unui copil, sau desenand scene de poveste... ma obisnuisem sa traiesc cu golul respectiv...facea parte din mine...
...pana intr-o zi...
...credeam ca e normal...ma ghemuiam in bratele lui si-mi ziceam ca suntem prieteni...auzeam inima cum incepea sa accelereze si ma gandeam ca sunt eu obosita...
ne cunosteam de ceva timp...nu se pusese niciodata altfel problema...si totusi ceva se schimbase...
...timpul trecea si ghemuitul in bratele lui mi se parea ceva firesc, parca mi-ar fi apartinut...eram constienta insa ca nu...
...imaginatia imi zbura si ma gandeam totusi ca mi se pare, ca numai eu simt o schimbare, dar nu....schimbarea venea de la amandoi...
...priveam in gol in continuare...vroiam sa fiu tinuta in brate si vroiam sa simt ca sunt iubita...vroiam ca cineva sa aiba grija de mine, sa ma ghideze...si totusi...simteam ca ar trebui sa fug...

zile negre, imbracate-n alb...

...muzica rasuna in toata casa...si un sentiment de caldura se instalase...stateam in bucatarie si gateam zambind...asteptam din minut in minut sa intrii pe usa...eram atat de fericita...venea Craciunul...primul nostru Craciun in propia noastra casa...pregateam bucate pe care nu le mai facusem niciodata...ma gandeam la cadouri si priveam pe geam zapada cum se asterne... trebuia sa iesim sa ne amestecam in albul imaculat...simteam cum emotii ma cuprind...
...si bradul...cu cata dragoste il impodobisem, era cel mai frumos brad...doar era al nostru...si-ti pregatisem cel mai frumos cadou posibil... asteptam cu nerabdare sa-ti observ chipul cand primeai cadoul...eram atat de entuziasmata...
...trecusera doar 3 ore de cand nu te vazusem si nelinistea ma cuprindea...eram depedenta de tine.. ma pierdusem in amintirile noptii trecute si uitasem ca in mana tineam cutitul...ma taiasem....putin...dar eram anesteziata cu dragostea ta...nu mai simteam nimic...te vroiam iar langa mine...
...o panica tot mai grava ma cuprindea...ce se intampla?... simteam cum pulsul imi crestea...o stare de ameteala ma stapanise si cu greu reuseam sa ma mentin pe picioare...
...suna telefonul...ma tintuisem locului si incercam sa constientizez ce se intampla...nu...era Craciunul...eram fericita...nu acum...imi facusem putere si ridicasem receptorul:
"Aaaalo...?"
"Doamna Z?...Buna ziua!Suntem de la..."
"Unde este sotul meu?..."
"Ne pare rau...sotul dumneavoastra a suferit un accident, in timp ce..."
...Scapasem receptorul din mana...incercam sa respir...cautam ceva de care sa ma prind, sa nu lesin...degeaba...

...deschideam putin cate putin ochii...nu-mi aminteam exact ce s-a intamplat...eram in mijlocul sufrageriei...cu receptorul cazut alaturi...copilul!...speriata,am pus mana pe pantec...era bine...il simteam...m-am ridicat...priveam de jur imprejur... vazusem pe pat botosei pe care trebuia sa ti-i dau cadou sub bradul nostru spunandu-ti ca de acum nu vom fi doar doi, ci trei...eu, tu si iubirea noastra mica... cat ne dorisem un copil si uite ca acum de Craciun venea si cel mai frumos si asteptat cadou... luasem botosei in graba si ma gandeam unde sa ii ascund...nu trebuia sa-i gasesti, si stiam ca nu mai dura mult si ajungeai acasa... cautam cu privirea locul potrivit, cand ultimele fraze ale domnului care sunase mai inainte imi revenisera in minte..."Ne pare rau...sotul dumneavoastra a suferit un accident..."
...un tipat mut...lacrimi imi inundau ochii...amintiri se rasuceau prin fata ochilor mei:prima privire... in campusul universitatii dupa ce ma dadusem in spectacol cazand pe scari...tu ai venit sa ma ridici...primul sarut, pe marginea lacului, cand coplesita de problemele cotidiene, plangeam pe umarul tau...prima noastra escapada la mare, mergeam de fapt la bunici, dar n-am mai ajuns...primul nostru dans...sus, in varful dealului, sub lumina lunii pline in ritmul vantului...noptile albe pierdute sub plapuma depanand amintiri din copilarie, cafeaua de dimineata...avusesesi rabdare cu mine...ma invatasei sa iubesc...si acum...nu mai existam eu fara tine...eram doar eu cu tine...altfel nu se putea...
simteam ca nu mai pot respira din cauza lacrimilor, ma inecam, disperam....te cautam in camera si te vedeam in fiecare colt...pe noptiera o fotografie, pe scaun un pulover...si in aer parfumul tau...cum sa traiesc eu fara tine?...eu si bebele... il planuisem de mult si acum ma lasasesi singura?... ma sprijinisem de perete, in speranta ca ma voi linisti...plangeam in hohote...
Craciunul niciodata nu fusese pentru mine, dar de aceasta data chiar credeam ca se va schimba...
...ramasesem ghemuita langa perete...priveam in gol...si ma gandeam ce rost am eu pe lumea aceasta fara tine?... o durere din pantec m-a trezit... te voi avea langa mine...dar altfel...pentru cel ce urma sa poarte bucatica din tine... asta era rostul meu...

In noptile cu luna plina...

...Noaptea...
...noaptea ma duce cu gandul la tine...noaptea ti-as vorbi, te-as alinta, te-as adormi cu povesti si cantece...ziua nici nu-mi treci prin minte...ziua nu te cunosc.Cine esti?...dar noaptea...te regasesc si ma faci sa visez cat de bine ne sta impreuna...imi lipsesti in noptile cu luna plina, imi lipsesti in noptile instelate, imi lipsesti in noptile innourate...imi lipsesti in fiecare noapte...

ratacind...

...fulgi mici acopera soseaua...un vant rece imi gadila parul...ma plimb lenes pe strazi care duc spre nicaieri...nu stiu unde vreau sa ajung...doar ma plimb...am deja 2 ore de cand umblu de nebuna, privind fiecare vitrina a magazinelor in detaliu...
...inghet, dar ce conteaza...asa macar nu mai simt durere...ma simt singura...nu sunt!stiu, dar asa ma simt...
...ma uit in jur...indragostiti se plimba agale, tinandu-se de mana...visand prima zi de craciun...cata dragoste...m-as molipsi si eu, dar nu reusesc...
prima zi de craciun... poate am sa dorm...am deja 2 saptamani, de cand ma chinui sa dorm, ca de reusit....n-am reusit...
...ma prefac ca sunt bine...imi scot rujul din geanta...ma intorc spre o vitrina ce reflecta imaginea obosita a Olgai din decembrie...si-mi imprastii pe buzele uscate, un chinuit ruj rosu...ruj rosu pentru zile negre...zambesc stramb...va fi bine si pentru mine...