...muzica rasuna in toata casa...si un sentiment de caldura se instalase...stateam in bucatarie si gateam zambind...asteptam din minut in minut sa intrii pe usa...eram atat de fericita...venea Craciunul...primul nostru Craciun in propia noastra casa...pregateam bucate pe care nu le mai facusem niciodata...ma gandeam la cadouri si priveam pe geam zapada cum se asterne... trebuia sa iesim sa ne amestecam in albul imaculat...simteam cum emotii ma cuprind...
...si bradul...cu cata dragoste il impodobisem, era cel mai frumos brad...doar era al nostru...si-ti pregatisem cel mai frumos cadou posibil... asteptam cu nerabdare sa-ti observ chipul cand primeai cadoul...eram atat de entuziasmata...
...trecusera doar 3 ore de cand nu te vazusem si nelinistea ma cuprindea...eram depedenta de tine.. ma pierdusem in amintirile noptii trecute si uitasem ca in mana tineam cutitul...ma taiasem....putin...dar eram anesteziata cu dragostea ta...nu mai simteam nimic...te vroiam iar langa mine...
...o panica tot mai grava ma cuprindea...ce se intampla?... simteam cum pulsul imi crestea...o stare de ameteala ma stapanise si cu greu reuseam sa ma mentin pe picioare...
...suna telefonul...ma tintuisem locului si incercam sa constientizez ce se intampla...nu...era Craciunul...eram fericita...nu acum...imi facusem putere si ridicasem receptorul:
"Aaaalo...?"
"Doamna Z?...Buna ziua!Suntem de la..."
"Unde este sotul meu?..."
"Ne pare rau...sotul dumneavoastra a suferit un accident, in timp ce..."
...Scapasem receptorul din mana...incercam sa respir...cautam ceva de care sa ma prind, sa nu lesin...degeaba...
...deschideam putin cate putin ochii...nu-mi aminteam exact ce s-a intamplat...eram in mijlocul sufrageriei...cu receptorul cazut alaturi...copilul!...speriata,am pus mana pe pantec...era bine...il simteam...m-am ridicat...priveam de jur imprejur... vazusem pe pat botosei pe care trebuia sa ti-i dau cadou sub bradul nostru spunandu-ti ca de acum nu vom fi doar doi, ci trei...eu, tu si iubirea noastra mica... cat ne dorisem un copil si uite ca acum de Craciun venea si cel mai frumos si asteptat cadou... luasem botosei in graba si ma gandeam unde sa ii ascund...nu trebuia sa-i gasesti, si stiam ca nu mai dura mult si ajungeai acasa... cautam cu privirea locul potrivit, cand ultimele fraze ale domnului care sunase mai inainte imi revenisera in minte..."Ne pare rau...sotul dumneavoastra a suferit un accident..."
...un tipat mut...lacrimi imi inundau ochii...amintiri se rasuceau prin fata ochilor mei:prima privire... in campusul universitatii dupa ce ma dadusem in spectacol cazand pe scari...tu ai venit sa ma ridici...primul sarut, pe marginea lacului, cand coplesita de problemele cotidiene, plangeam pe umarul tau...prima noastra escapada la mare, mergeam de fapt la bunici, dar n-am mai ajuns...primul nostru dans...sus, in varful dealului, sub lumina lunii pline in ritmul vantului...noptile albe pierdute sub plapuma depanand amintiri din copilarie, cafeaua de dimineata...avusesesi rabdare cu mine...ma invatasei sa iubesc...si acum...nu mai existam eu fara tine...eram doar eu cu tine...altfel nu se putea...
simteam ca nu mai pot respira din cauza lacrimilor, ma inecam, disperam....te cautam in camera si te vedeam in fiecare colt...pe noptiera o fotografie, pe scaun un pulover...si in aer parfumul tau...cum sa traiesc eu fara tine?...eu si bebele... il planuisem de mult si acum ma lasasesi singura?... ma sprijinisem de perete, in speranta ca ma voi linisti...plangeam in hohote...
Craciunul niciodata nu fusese pentru mine, dar de aceasta data chiar credeam ca se va schimba...
...ramasesem ghemuita langa perete...priveam in gol...si ma gandeam ce rost am eu pe lumea aceasta fara tine?... o durere din pantec m-a trezit... te voi avea langa mine...dar altfel...pentru cel ce urma sa poarte bucatica din tine... asta era rostul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu