...stateam in pat, invelita pana-n gat, arzand si in acelasi timp dardaind de frig...priveam in gol si ma gandeam...nu avusese noroc pana acum, de nici un fel...nu ma credeam in stare sa trezesc sentimente in oamenii din jurul meu...eram multumita de viata mea, dar ceva lipsea...si simteam in fiecare zi, dar imi umpleam golul cu alte lucruri, cu zambetul unui copil, sau desenand scene de poveste... ma obisnuisem sa traiesc cu golul respectiv...facea parte din mine...
...pana intr-o zi...
...credeam ca e normal...ma ghemuiam in bratele lui si-mi ziceam ca suntem prieteni...auzeam inima cum incepea sa accelereze si ma gandeam ca sunt eu obosita...
ne cunosteam de ceva timp...nu se pusese niciodata altfel problema...si totusi ceva se schimbase...
...timpul trecea si ghemuitul in bratele lui mi se parea ceva firesc, parca mi-ar fi apartinut...eram constienta insa ca nu...
...imaginatia imi zbura si ma gandeam totusi ca mi se pare, ca numai eu simt o schimbare, dar nu....schimbarea venea de la amandoi...
...priveam in gol in continuare...vroiam sa fiu tinuta in brate si vroiam sa simt ca sunt iubita...vroiam ca cineva sa aiba grija de mine, sa ma ghideze...si totusi...simteam ca ar trebui sa fug...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu