..Il privea cum pleaca...ar fi vrut sa-l opreasca, insa orgoliul era prea mare...poate chiar mai mare decat iubirea pe care i-o purta...stia ca va regreta, stia ca va plange si ca se va uri pentru aceasta decizie, insa la momentul respectiv nici macar nu putu sa ingane un adio...
Simti cum obrajii ii se uda in timp ce privea prin crapatura usii ramase neinchisa dupa plecarea lui...nu era sigura ca plange, dar credea...afara ploaia se razbuna...un vant puternic ii izbi usa in fata...se trezi din amortire...
...isi lua primi papuci in picioare si iesi in strada dupa el...prea tarziu...strada parea sa nu aiba capat si era atat de goala...doar stropii de ploaie o mai gadilau, alungand senzatia de pustiu...
cazu in genunchi si incepu sa planga mai tare...renuntase la orgoliu dar prea tarziu, iar ea prea devreme incepuse sa regrete... Poate ca orgoliul nu era mai mare decat dragostea... era acoperita in totalitate de ploaie.... tunetele o mai faceau sa tresara si fulgerele o buimaceau...se intinse pe asfalt ca si cum ar fi vrut sa asculte ce are sa-i spuna ploaia...inchise ochii...lacrimi sau picurii de ploaie ii mangaiau fata...tremura de frig, dar nu se putea misca...ce facuse?...ce-i face pe oameni atat de prosti incat sa nu renunte la orgoliu...
...
"prostuta mica...ti-era atat de greu sa-mi spui ramai?..." o lua in brate si o duse in casa... o aseza pe pat, lua un prosop si o inveli in acesta... o stranse la piept..."de nu te-as fi iubit atat poate as fi reusit sa te las sa ma uiti...si poate te-as fi uitat si eu..."
"Iarta-ma..." o auzi inganand de sub prosop..."iarta-ma te rog...pentru ca nu ma gandesc decat la mine...te iubesc!"... ii zambi..."si eu te iubesc!"...
...totul se iarta, dar nimic nu se uita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu