...la o masa in capat...cineva citeste concentrat un ziar... ma uit curioasa: " ce face omul asta?...sta la masa si nu comanda?si mai ales singur pe toata terasa...cam frig ca sa stea" mentionez ca era un inceput de mai...ceva ma impiedica sa ma apropii...imi fac totusi curaj si ma duc increzatoare:"va servesc cu ceva?"... ziarul cazu si descoperi doi ochi atat de albastri ca simtii cum am inghetat... un zambet cald: "nu multumesc doar stau!"... si cum un alt zambet isi indrepta privirea spre o faptura mica ce se juca alaturi...un baiat...cu ochi albastri ca ai barbatului din fata mea... uimita, fasticita am zambit :"bine!", uitand complet motivul pentru care m-am apropiat de masa...am imcremenit cateva secunde ramanand cu privirea fixata pe verigheta sa...m-am intors brusc si mi-am continuat drumul inapoi spre cafenea...simteam cum continua sa ma priveasca si tot ce ma rugam eu era sa nu scap nimic din mana... ciudat, dar simteam ca inima sta sa-mi sara din piept...fusese nu mai mult de un minut...un minut sa tulbure intreg universul meu... avea o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie... ce se intamplase oare?... simteam ca....ca...m-am indragostit...era posibil asa ceva?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu