...o duminica ordinara, o strada pustie si un miros ascutit de ploaie si mucegai... intorc spre strada eternitatii...spre cimitir...strazile par si mai goale, mai reci....un sunet indepartat de fanfara intregeste peisajul...ciorile isi fac jocul printre monumentele dezordonate si de mult uitate de oamenii din lumea noastra...
ce caut eu aici?
...de ce intreb cand stiu ca nu exista loc in lume in care sa ma simt mai eu....sa simt ca apartin...si totusi eu nu sunt ca ei...eu am viata, am suflet....am si nu stiu ce sa fac cu ele...
M-am gandit de mii de ori sa ma alatur ciorilor, sa intregesc un rand....sau sa incep un altul..depinde care copac va dori sa-mi umbreasca tristul monument...
...azi mai mult ca niciodata mi-am inchipuit cum as scapa de lumea asta...atat de real, incat la un moment dat nu mai stiam daca e vis sau realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu