...Mi-e frig sta sa ploua...de ce nu cazi o data, ploaie? sa ma lovesti cu stropi tai, sa simt durere?...sa ma dezintegrezi, sa fim una si aceeasi?...sau crezi ca lacrimile mele nu sunt demne sa se alature lacrimilor ingerilor?...
...Azi m-am plimbat prin cimitir,prin noroi, caci simteam nevoia sa ma murdaresc, insa nu am reusit sa fiu la fel de mizerabila pe cat ma simteam...aleele pustii, crucile dezordonate, invechite....ciorile-frumoase pasari, azi am realizat...
Si stii ce-am mai realizat azi?ca locul meu e cu ciorile, sa zbor libera prin ploaie, din cimitir in cimitir, veghind ca ploaia sa nu plece...
De-ai sti tu de cate ori m-am gandit sa ma alatur lor...
Nu e timpul meu...nu e momentul potrivit...nu-mi place timpul...tii minte?...iti spuneam ca mi-e frica de ceasuri si spuneai ca o sa ne inchidem amandoi intr-o casuta la tara plina de ceasuri, sa stam sa privim curiosi pe geam, poate, poate ceva se intampla in lumea de dincolo cat lipsim noi...si tic tac, tic tac...si-ti spuneam ca ma streseaza...si-mi spuneai ca trebuie sa ma bucur caci imi suna ceasul a cant de primavara...
Nebunule, sa nu uiti! imi esti dator cu o cafea peste 50 atunci, vreo 48 acum...de ani, in cimitir....stii unde...am sa te astept....eu n-am sa uit... ploaia cum cerne stropi de cristal,lacrimile verii eterne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu