ploua cu frunze...

Statea pe banca cu o carte in mana...pierduta printre randuri...
Parea sa fie un sfarsit de august, caci frunzele prindeau culoarea rosiatica a toamnei, iar vantul era usor rece...dar nu parea sa o deranjeze... I se schimba expresia fetei cu fiecare rand pe care-l citea...de la ras...la o usoara tristete...pana la cateva lacrimi...
Purta o rochita verde din voal si o bluzita neagra cu maneci lungi pe deasupra...parul negru zburda in ritmul vantului, la fel si rochia, descoperindu-i putin din picioarele imbracate in razele soarelui... Era atat de firava...
O observase de ceva timp....avea aproximativ 2 luni de cand venea pe aceeasi banca, la aceeasi ora sa citeasca... Saptamana trecuta citise Invitatie la vals...cat mai plansese cand se  apropiase de ultimele pagini...I-ar fi placut sa se duca langa ea si sa o intrebe ce s-a intamplat, dar daca strica misterul fetei?...acum avea in mana Scrisoare de dragoste...
Putea sa spuna ca o cunostea in toate momentele ei...cele de bucurie, tristete, teama, plans...era atat de expresiva...
De cate ori o astepta era nerabdator...iar cand in sfarsit se aseza pe bancuta ei inima lui incepea navalnic sa bata... si el la randul lui citea... se prefacea ca citeste pentru ca alaturi de ea nu avea stare chiar si cand distanta dintre ei era de vreo 7 metri...se pierdea privind-o...
Acum era destul de linistita...ba chiar zambea din cand in cand...la un moment dat o vede ca se opreste din citit si priveste in jur...nervos sa nu-l surprinda isi aseza ochii inapoi pe pagina cartii lui...era ceva in neregula pentru ca nu putea citi...era pe dos...o intoarse repede si fasticit...oare ea vazuse ca citise pe dos?...
cu coltul ochiului privi din nou spre ea...banca goala...nu mai era...privi de jur imprejur, printre copaci si pe alei...nimic...nu era nicaieri...se uita din nou la banca si vazu ca ramase cartea acolo...se indrepta si lua cartea in mana...o deschise...nu era semnata...la o a doua rafoire gasi un bilet...
"Ai sa orbesti daca ma mai privesti atat... caci de la citit nu cred: cel putin o carte pe saptamana o tii pe dos...sau poate esti vreun magician si poti citi asa...atunci de ce nu-ti faci curaj sa-mi spui macar buna?"...biletul era semnat cu un simplu N.
Era uimit si fericit in acelasi timp...uimit de mesajul pe care-l citea si fericit pentru ca si ea il observase... acum ce avea sa faca?...
"Spune Abracadabra!"
...fiori il cuprinsera cand auzi vocea fetei...se intoarse usor si-i descoperi cel mai frumos zambet...
reusi sa ingane incet un "Abracadabra?..."
"Nidia...tu?"
"Luca..."