Ziua era lunga... se plimba pe strazile pline de oameni grabiti fara sa stie incotro.. privea din cand in cand spre ceas nervoasa... parea ca asteapta ceva.... Se opri si se intoarse in directia din care venise... oare uitase ceva?... Oare gresise ora? ziua?... Incepu din nou sa urce in deal, facu o pirueta si cobori iar... Aproape batucise locul... simtea ca face gaura in asfalt de atata plimbat si totusi de ce nu venea? Trecusera 30 de minute de la ora stabilita insa el era nicarieri de gasit...
Poate daca nu i-ar fi furat telefonul, acum cateva zile, ar fi avut de pe ce sa-l sune... insa asa era nevoita sa astepte in cazul in care ceva ar fi intervenit ceva.
Si totusi ceva se intampla... altfel nu ar fi lipsit... era pentru prima data cand facea asa... lacrimi i se adunasera in ochi si simti ca izbucneste.... Isi ridica privirea spre cer incercand sa faca lacrimile sa se intoarca de unde au venit... Ramase cu ochii atintiti asupra copacului de deasupra... un balon era blocat de crengi si avea o funda lunga la capatul careia se afla un plic... Isi citi numele desi plicul era leganat de vant... intinse mana, insa nu reusi sa traga... Sari si prinse plicul spargand balonul... petale de trandafir curgeau ca intr-o ploaie... erau albi, aducandu-i aminte de iarna in care s-au cunosc...
Asa incepuse totul, trecand 3 ani de la prima intalnire...
Isi aminti de plicul din mana... avea o nuanta verzuie si numele-i era scris cu negru "Ame..."
... Deschise plicul si citi...
"Iubita mea,
Stiu ca te-am ingrijorat cand nu am venit, insa te astept la capatul aleiei de trandafiri... adu cu tine si amintirea primei zile in care m-ai vazut...
Te iubesc
Mereu al tau,
Goran "
Lacrimile pe care le tinuse prizoniere ii mangaiu obrazul, in timp ce zambetul ii cuprinse fata... Ridica privirea si se uita in jur... "aleea de trandafir... amintirea primei zile.."
Observa in vale un batran pe o banca, ce tinea in brate un jurnal... privi atenta... nu... nu se putea... il pierduse de mult... il pierduse chiar in prima zi cand il cunoscuse... abia si-l cumparase.... ii placuse mult... fiind si singurul cu un astfel de model.. vechi... si cu incuietoare tip zavor...
Se duse la el si-l ruga daca poate sa ii arate jurnalul... I-l inaman, zicandu-i ca e al ei... si ii dadu un trandafir alb... ofilit, prafuit de timp... ii zambi batranului si deschise jurnalul....
12 decembrie 2008...Intoarse cateva pagini....
Azi am intalnit un inger, mama... Ba chiar e mai frumoasa ca ingerii care-ti sunt alaturi... Are un par lung, de culoarea matasei rosii... Are ochii ca smaraldele... seamana mult cu ai tai, mama...
desi nu i-am descoperit zambetul prima data, i-am auzit vocea... e ca o melodie... ca un cantec de leagan...
Iar cand zambeste e mai ceva ca soarele...
O doamne!
Spune-mi mama, ce faptura mi-ai trimis pe pamant?...
26 februarie 2009Se opri din citit... si privi inainte... la poarta parcului un alt trandafir statea agatat...
Daca iti povestesc, mama, ce mi s-a intamplat azi...
Am simti cel mai frumos sentiment care poate exista... Am sarutat zeita si am simtit cum ma ridic de pe pamant.... Mi-ai trimis un inger cu aripi sa ma plimbe pe culmi necunoscute... Am sa ti-o aduc sa o cunosti....
Alerga pana la trandafir... era prins cu o esarfa rosie... zambi... lua trandafirul si esarfa si intra in parc...
Nu era nici o alee plina de trandafir, ci pe cate un copac era un prins un trandafir si cateva petale zaceam pe asfalt... mersese dupa ei, culegandu-i pe fiecare pana ajunse in fata unui foisor...
Pe o banca acolo, cu spatele la ea un tanar statea asezat.... se apropie timida de banca, sperand sa fie Goran..."Goran...?"
Tanarul intoarse capul privind-o atent...
"Domnisoara Ame?..."
"Nu esti Goran..."
"Nu, asa cum vedeti si dumneavoastra nu sunt Goran, insa am un mesaj de la dumnealui... ma rugat sa vi-l inmanez personal.." ii intinse plicul de aceaasi nuanta verzuie cu acelasi scris al numelui ei....
Il deschise....
"Iubita mea,
Urmeaza-l pe Vania... El te va aduce mai aproape de mine...
Te iubesc
Mereu al tau,
Goran"
"Unde?..." il intreba buimacita pe tanarul din fata ce aducea vag a Goran...
"Va rog, masina este putin mai in vale, urmati-ma..."
Tanarul cobori pe alee spre o straduta unde o masina neagra o astepta... ii deschisese portiera invitand-o inauntru...
Urca putin surprinsa de cele intamplate... gasi pe bancheta un alt trandafir...
Pornira impreuna astfel pe drumul ce ducea mai aproape de el.... Nu era din oras si de aceea nu cunostea toate strazile, de altfel nici cea pe care mergea.... masina se opri... si soferul cobori deschizandu-i usa...
"Domnisoara Ame... vedeti, trebuie sa va rog ceva..aaa... dar mai intai sa va dau un alt plic..." cauta stangaci prin sacou si gasi un alt plic asemenea celor dinainte...
"Iubita mea...
Ai esarfa rosie cu tine?... Te rog, sa o prinzi in jurul ochilor si sa il lasi pe Vania sa te conduca acolo unde trebuie... nu-ti fie frica.... eu te astept aici.
Te iubesc
Mereu al tau,
Goran"
"Ohh doamne... "... Ii zambi soferului si ii spuse ca poate continua drumul... isi prinse esarfa la ochii... inima ii batea navalnic... i-ar fi sarit din piept daca nu si-ar fi pus mana in dreptul ei pentru a o linisti....
Masina porni din nou... inspaimantata putin de situatie isi aminti de jurnalul ei...al lui... era jurnal catre mama sa... care o pierduse la o varsta frageda... era un jurnal a povestii lor, din prima zi in care s-au cunoscut... ar fi vrut sa-l citeasca tot, insa timpul nu-i permitea acum....
Simti masina cum se opreste...usa cum i se deschide... cineva o prinse de mana...
"Pot sa-mi scot esarfa?... ma simt ciudat si stupid..."
"Nu inca, iubita mea..."
"Goran!!" ii sari in brate si-l saruta...."Goran, ce faci? ce vrei sa faci?ce inseamna toate astea?"
"Vei afla micuta mea.... toate la timpul lor... acum hai cu mine..."
Urcara niste scari... si fu asezata intr-un scaun....
"Acum poti" ii zise Goran...
Isi dadu esarfa jos, vazand ca se afla intr-un avion... in fata un trandafir o astepta... il lua... si se intoarse spre Goran...
"Unde mergem?"
"Vei vedea... doar putin mai ai rabdare.."
Il prinse in brate strans si il saruta apasat... "Pentru tine, mereu voi avea..."
Adormi in bratele lui...si se trezi cand avionul ajunsese deja pe pamant din nou...
"Hai, micuta mea Ame... am ajuns..."
"Unde?...."
"of... asa repede iti zboara rabdarea?" incepu sa rada, facand si pe ea sa se trezeasca din starea de amorteala...
Coborara si urcara intr-o masina cu geamuri fumuri, nepermitandu-i sa vada deloc afara...
Nu intreba nimic ci ramase in continuare in bratele lui... alintandu-se cu fata de gatul sau...
"Atat te mai rog, iubita mea... prindeti din nou esarfa..."
Isi prinse esarfa insa isi pastra mana stransa pe a lui....
Calatoria lua sfarsit si cobarara... intrase undeva... in ceea ce parea a fi un lift... probabil urcau la o inaltime mare, deoarece durase ceva timp pana se oprise liftul.
Iesira din lift si un aer cald ii mangaia obrazul... il urma pe Goran, cu stangacia unei fete nevazatoare....
Simti un miros puternic de trandafiri... Se oprira, iar el o aduse in fata lui... isi duse mainile la spate si ii desfacu esarfa... lasand-o sa cada la picioare... cat putea privi cu ochii erau trandafiri si petale de trandafiri, de parca ar fi plouat cu ei... erau undeva sus, atat de sus ca parea in cer... Il privi buimaca... si se intoarse sa priveasca din nou in jur...
"Oh doamne... Goran... Suntem la Paris?... nu... tu esti nebun? turnul Eiffel??" incepu sa tremure si sa planga....
"Ame, nu plange te rog... nu-ti place? ce s-a intamplat?" o prinsa in bratele lui, aducand-o si mai aproape...ii ridica barbi sa o privesca in ochii...
"Imi place prea mult si nu-mi vine sa cred ca ai facut asta pentru mine..."
"Pentru tine si mai mult..."
O saruta si o invarti in aer....
In surdina... o melodie incepu sa cante...
Ame il privi lung si suspicios, fara sa inteleaga exact ce se intampla... o duse catre marginea turnului privind impreuna cum soarele se pregatea sa apuna....
Un sentiment de pace o cuprinsa si-s sprijini capul de umarul lui Goran... observa atunci un alt trandafir... agatat de marginea balustradei... era diferit... caci unul era salbatic... intinse mana dupa el... si vazu ca are agatat inca ceva... un alt plic... se intoarse spre Goran si-l privi intrebator...
"Hai, ia-l... e tot pentru tine..."
Il lua si-l deschise... Inauntru un biletel...
"Vrei sa fii mereu a mea si doar a mea?
Goran"
Inca cu ochii in plic, nu era sigura de ceea ce citise... nu sunase ca o cerere in casatorie si totusi suna asemenea uneia.... Isi ridica privirea spre Goran si-l vazu tinand intre degete un inel... iar pe fata avea cel mai frumos zambet pe care il vazuse vreodata..."Vrei sa te mariti cu mine, Ame?"
Il privi indelungat, incercat sa deslusiasca cuvintele auzite, caci de emotie urechile ii tiuiau si nu mai auzea aproape nimic in jur... ochii incetosati cu lacrimi, nu ii permitea sa vada prea bine expresia fetei lui...
...scoase un sunet vag... ce semana a da...
Sarise in bratele lui sa-l sarute...
"Te iubesc Goran, te iubesc..."
"Si tu te iubesc, micuta mea....iar de acum vei fi doar a mea..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu