Printre nori...

Soarele ardea surprinzator de tare... frunzele se bronzau capatand un galben auriu.. Statea intinsa sub nucul ei... privind in gol... pe buze un zambet i se aseza...
Din nori o poveste lua nastere... privea cum norii capata chip...  Ii aminteau de ... Isi pastra zambetul in timp ce o lacrima ii alinta obrazul...
Cu o voce tremurand incepu sa cante, amintindu-si cum il cunoscuse, cum ajunse sa-l iubeasca si cum reusise sa o dezamageasca... oare chiar toate lucrurile bune ajung la un sfarsit?... cu ce gresise cand tot ce facuse fusese sa-l iubesca cu fiecare zi mai mult...
"And we had magic... and this is tragic...you couldn't keep your hands to yourself..."
...You Lost Me...
   

septembrie vine....

Am deschis cartea crezand ca ma voi plictisi repede... soarele straluceste pe cerul vaduv de nori, aruncandu-si razele pe carte... nu reusesc sa ma satur... nu reusesc sa ma opresc si ca o nebuna citesc cu nerabdare fiecare rand, fiecare cuvant... simtind parca pe propria-mi piele povestea...
...poate ca de asta-mi si place...pentru ca Grig seamana cu el... amandoi sufera de un idealism incurabil si au cladita o lume fantastica in inchipuirea lor...
Iar dragostea dintre Grig si Lotte e atat de copilaroasa...atat de inocenta... ma opresc din cand in cand sa savurez momentele din carte... parca era dimineata... cand a trecut vremea?...
  Aura Urziceanu & Aurelian Andreescu - Septembrie
   

I'm going nowhere...

Sunt atat de confuza... am nevoie sa respir, sa umblu libera prin ganduri... sa culeg franturile si sa le adun, rezolvand puzzle-ul... Am nevoie sa retraiesc momente din trecut ca sa ma regasesc, am nevoie sa iau o carte buna in mana si sa traiesc alaturi de personajele principale povestea lor... am nevoie de mine...
Unde este Olguta?

Libertate, frate!....

Azi sunt fericita, sunt atat de fericita...ca un copil mic cand primeste o ciocolata, ca un ghiocel cand se bucura de razele soarelui, ca un fluture cand se naste, ca un strugure cand se face vin, ca un pui cand iese din ou, ca "ea-Olenka" cand priveste ploaia....
De ce?
In primul rand pentru ca il iubesc.... mult mai mult decat as fi crezut vreodata!
In al doilea rand pentru ca il ador cu bune cu rele!
In al treilea rand pentru ca are cel mai frumos zambet din  lume si cele mai seducatoare buze!
Si exista si un al patrulea rand.... in sfarst am reusit sa fac copia blogului meu sa dispara...
Au fost oameni care au inteles ca nu trebuie sa fii mandru cand cineva iti fura postarile, ideile, gandurile... au fost oameni care mi-au dreptate si impreuna cu mine au completat formularul de abuz. Sunt fericita ca mai exista si oameni care gandesc corect!
Impreuna am reusit! Bravo!!!

Si daca se aseaza praful peste ea?

O: Crezi ca dragostea noastra va albi odata cu trecerea anilor?
Crezi ca isi va pastra intensitatea trecand prin greutatile vietii?
Crezi ca va creste, atingand maturitatea?
Spune-mi, cum crezi ca va fi iubirea noastra?
I: Cred ca dragostea noastra nu cunoaste timpul, nu-l simte.. cred ca vom creste impreuna si vom infrunta amandoi tinandu-ne de mana tot ce ne va da viata de infruntat...cred ca iubirea noastra va da roade, de care ne vom bucura la batranete... cred ca dragostea noastra va fi mai puternica cu cat parul nostru va fi mai alb...
De fapt nu cred... sunt sigur!

Al meu pentru totdeauna

Am incercat si am cochetat cu ideea de a-mi face un alt blog... nu pot...
Aici ma simt eu, totul ma reprezinta...  totul... sunt fiecare cuvant, fiecare poza, fiecare rand...
Cum sa il inchid?...
...
Olenka.... Olenka....

I'm running...

Cred ca-mi voi inchide blogul... prea multe persoane incep sa-l simta ca fiind al meu... ceea ce nu-mi doream... desi e public, totusi e personal...
Nu am prea mult sens... eu stiu ce zic...
Voi fi undeva pe aici, insa nu pe blogul acesta...
L-am iubit si mi-e greu sa ma despart... are aproape 3 anisori... inca ma chinui sa o fac... sper sa si pot...