Maia?!

...deschise sifonierul nehotarata fiind ce va urma sa imbrace la petrecerea anului... trebuia sa fie ceva stilat, dar care sa nu o imbatraneasca, ceva "hot", dar nu prea "bitchy"...
...privea rochiile asezate in ordine ROGVAIV (ordinea e necesara avand in vedere dezastrul din viata ei) si nu reusea sa se hotarasca cu care sa inceapa...avea orice model de rochie care ar fi mers la orice petrecere si totusi simtea ca nimic se potriveste starii indecise pe care o avea...nu putea sa lipseasca...nu ea...nu Maia...
...Trecusera 10 ani de la incheierea liceului si totusi se simtea de parca inca traia acele momente... se vedea inca pustoaica care purta cu nonsalanta tricourile spalacite AC/DC si blugi rupti in genunchi si pe alocuri... de mult isi schimbase garderoba, acum purta doar rochii care-i puneau in evidenta silueta si totusi stia ca in interior ramasese aceeasi copilita care fugea dupa ore pe dealurile din imprejurimi si citea carti, sarea la bataia la baieti indiferent daca acestia erau cu 2-3 capuri mai inalti ca ea....
Acum era o femeie de afaceri... avea propia ei firma.Detinea un duplex doar al ei si un W golf, usor de manevrat in trafic. Era tot ce nu sperase ca va ajunge si totusi...uite acum... era fericita intr-un fel...
In cele din urma se hotarase asupra negrului clasic...a little black dress...cu spatele gol fara maneci si o pereche de manusi din dantela, scurte;o pereche de pantofi cu toc, negri, simpli si un sirag de perle sidefii cu o pereche de cercei micuti din acelasi set.Parul lung lasat in valuri pe spate...Contrastul era perfect.Ochii ii erau incadrati in nuante verzui tocmai pentru a-i scoate in evidenta.
Privi imaginea din oglinda...era exact ce-si dorea pentru a face o impresie fostilor colegi, care nu facusera altceva decat sa o chinuie in timpul liceului.
Se hotarase asupra unui taxi, pentru a putea servi un pahar de J&D sec, la nevoie. Un ultim retus...2 pufuri la baza gatului de Moschino, 2 la baza mainelor si gata de plecare...Trase aer adanc in piept...
Maia s-a intors!
Urca treptele hotelului in graba...intarziase 25 de minute, ca deobicei...insa acum dorea sa fie la timp in momentul cand o vor chema pe scena pentru inmanarea unei diplome pentru succesul avut dupa terminarea liceului... Portarul o conduse spre sala unde avea loc petrecera.La usa, o voluntara inmana ecusoanele cu numele tuturor:
"Buna seara! Numele dumneavoastra?..."
"aaa...Ma..."
"Maia Luhan...ce surpriza!"
O voce barbateasca o facu sa incremeneasca...cineva ii spusese numele din liceu...Maia disparuse acum 10 ani.
Sfasticita, nu se intoarse ci ii raspunse femeii micute, in jur de vreo 40 de ani... "Marina Luhan".
"O clipa, va rog!"
"Desigur!" zambi si se intoarse spre cel care o recunoscuse drept Maia. Un barbat inalt cam de 1.87, brunet si cu fata patratoasa...ochii negri erau incadrati de gene lungi si intoarse, buzele nu erau nici mici, nici mare...mai degraba pline... Il privea de sus desi nu-i trecea de umar nici macar cu tocuri...
"Buna seara si tie,Luca... a trecut mult timp de cand nu ne-am vazut..."
"Intr-adevar...ultima oara purtai jeansi aia taiati scurti, tricou negru si geaca de piele, aveai parul rebel prins cu bete...acum...acum esti o adevarata doamna. Superba!" o privea de sus in jos si inapoi...unde disparuse pustoaica pe care el o stia?
"Multumesc!nici tu nu mai esti la fel...vad ca nu mai ai motor Honda...ai trecut la Harley Davidson, impresionant!...si cine te-a convins sa-ti parasesti hainele de motociclist??" ridica usor din spranceana si isi mentinea foarte bine aerul de superioritate. Pana la urma, muncise ca sa ajunga ce era acum... trebuia sa fie mandra!
"Razi tu Maia draga, dar ce-ti mai placea sa mergi acasa cu motorul meu...apropo, o pastrez in garaj...poate ti-o fac cadou!"
"Marina ma numesc, iar asta era in trecut...motoarele nu mai sunt pe gustul meu!" Ii intoarse spatele repede pentru a nu-i observa reactia si intinse mana dupa ecusonul ei.
O privea cum mergea dreapta spre masa rezervata ei si colegilor care o vor acompania de-a lungul serii...Era atat de frumoasa...cu parul rosu si putin ondulat, cu ochi-i verzi si silueta perfecta... poate ca-si schimbase vestimentatia si poate intr-adevar isi schimbase pozitia sociala, insa silueta era aceeasi...micuta,dar plina de forme...
"Domnule???domnule?? numele dumneavoastra?..." vocea pitigaiata a femeii il trezise din reverie...
"Ma scuzati! Luca... Luca Teodor."
"Poftim si ecusonul dumneavoastra. Sunteti la masa cu domnisoara care tocmai a plecat.Sa aveti o seara frumoasa"
"Multumesc" ii zambi femei si intra in sala...cu siguranta va fi o seara frumoasa, ba chiar de neuitat...
Intra in sala si lumea se intoarse sa o priveasca...se simtea putin jenata, dar stia ca nu are motive asa ca isi puse un zambet larg pe fata, de triumfatoare si pasea cu incredere spre masa ei.Doamne, cat de mult se schimbasera unii dintre ei...Unele din cele mai "tari gagici", cum le numeau baietii, erau acum grase si imbatranite...cu un pampalau de sot alaturi...altele erau la fel, de parca timpul n-ar fi trecut.Era salutata de toti, chiar si de cei care o imbranceau pe sala sau ii aruncau ghiozdanul pe geam... Cata diferenta!..toti purtau haine simple, demodate... acum ea era cea in trend... Se aseza la masa si isi saluta colegii...Erau uimiti de schimbarea ei, insa o felicitara pentru reusita.
Din urma barbatul de la receptie o ajunse si se aseza langa ea.
"Ma urmaresti?...Cred ca mai exista un colt de masa si pentru tine langa fatarnicii liceului, nu-i nevoie sa te asezi la masa cu ciudatii!"
"Draga mea, Maia..."
"Marina!"
"Maia...asa iti placea sa-ti spun sau ai uitat cum iti sopteam numele la ureche inainte sa te sarut?...Nu-ti da prea multa importanta! daca ai fi citit biletelul de pe masa ai fi observat ca e trecut numele meu langa numele tau...soarta asta, mereu ne aduce impreuna."
Il privi atenta, fara expresie si verifica biletul de pe masa. Intr-adevar, numele lui era trecut alaturi de al ei.
"Maiei ii placea, Marinei nu-i place!... Maia a disparut odata cu cei 4 ani de liceu... "
"De ce?" intinse mana spre suvita care se oprise pe fruntea-i lata...o atinse usor si simti un fior in tot corpul...
Inchise ochii doar pentru o secunda si inspira din parfumul lui...acelasi se pare... "Ha,ha, ha!...de ce?...chiar nu stii?"
"Nu, daca nu-mi spui..."
"Neinteresant atunci"..se ridica brusc de pe scaun isi lua plicul, insa mana lui o oprise...

"Ai pierdut un pariu, Maia..."
Se uita la el incruntata si nedumerita..."Un pariu?!"
"Ai si uitat deja?..."se apropia de ea, isi puse mainele pe soldurile ei si o conduse pe ringul de dans...Se miscau usor in ritmurile tango-ului...
"Eram in parc, era luna plina...era in seara cand ne-am despartit..."
"Era o gluma...totul a fost o gluma..."
"Nu si pentru mine, Maia...am vorbit serios...si ai promis ca asa va fi..."
"Eram niste copii, Luca..."
Isi plimba mana usor pe spatele ei..."copii zici?"...o saruta usor si sigur..."Tot la fel crezi?...te-am asteptat...stiam ca a-i sa te intorci...si ca a-i sa te tii de cuvant...stiam ca a-i sa fii sotia mea!"
...Maia se intorsese!...