...si totusi....

...zilele trec...si totul pare normal...sunt un om normal...sau cel putin asta am vrut mereu sa cred...
...da..normalitatea...fiecare o vede altfel...
...normalitatea mea consta in 10 cani de cafea(cafea sanatoasa...tare...foarte tare)...o dimineata innourata si o ploaie calda de vara...eu traiesc intr-o vara continua...nu se schimba anotimpul...
...o plimbare intr-un cimitir mai putin frecventat...si o sticla de vodka, whiskey sau rom prost...ceva tare de baut... ma asez pe o banca acolo, si in ritmurile lente ale lui yann tiersen astept apusul...privesc pierduta si oarecum ametita de la mirosul de vodka daca nu al gustului...spre ceea ce s-ar numi apus...astazi e urat...parca cineva s-ar fi plictisit de pictat si a stropit cerul la nimereala...
...privesc ca o proasta...parca ceva iese din apus...si are infatisare de om... prea multa bautura...si totusi inca putin nu strica...amorteste...imi amorteste si gandurile...
iesisem sa le pun in ordine, caci ma consumau prea mult...si am reusit doar sa le adorm...
...sunt in continuare pe banca...cine ma va duce acasa, nu stiu... poate intruchiparea aceea din apus care se apropie tot mai mult si ia infatisarea un barbat...si ce barbat...
...se apropie usor, parca sa nu ma sperie...nu spune nimic...doar ma priveste...atent fara sa-si ia ochii de pe mine... mai iau o inghititura...atata stat in casa mi-a luat mintile complet...apusul se transforma in barbat... avea pielea aurie asemeni soarelui care-si pierde din culoare in orele tarzii din vara...un par negru ciufulit facut dintr-un nor gros de ploaie... adie vantul si un parfum puternic de ploaie imi inunda narile...el miroase a ploaie...e atat de placut...
...incep sa rad... de ce, nu stiu... dar parca si intruchiparea aceea zambeste...mi se inchid ochii...se pare ca vodka nu era atat de proasta si slaba, cum credeam initial...banca incepea sa mi se para din ce in ce mai confortabila, asa ca m-am intins privind stramb spre el...asteptam sa ajunga la mine...
...incet, incet...ochii obositi s-au inchis...nu...inca vroiam sa-l privesc...cine stie daca voi mai avea sansa...
...o caldura mi-a cuprins corpul, ca si cum as fi fost invelita de doua brate puternice...poate eram... ma simteam atat de ametita...parca zburam... ma purta prin vise...
...s-a rupt firul...ca si cum as fi picat intr-un somn adanc...am deschis ochii...cu o durere insuportabila de cap priveam in jur...eram la mine in camera...incercam sa-mi amintesc ce se intamplase...
...de ce eram la mine in camera?...si totusi fusesem in cimitir...