luni, 19 aprilie 2010

whiskey dublu sec...

Statea trantita in pat si privea in gol....gandurile ii zburau departe si uita de paharul cu whiskey din mana, pana ce auzi sunetul de sticla sparta... Tresari si privi in jur de parca abia se trezi dintr-un somn adanc....
...nu era pe deplin constienta de realitate...Avea ochii umflati de atata plans si fata trasa de prea multa oboseala...De cate zile nu dormise oare?...
...Se simtea ametita si lipsita de vlaga...daca acum ar fi incercat sa se ridice din pat, cu siguranta ar fi cazut fara suflare pe podeaua rece...
In casa se instalase un aer rece, semn ca de cateva zile centrala nu fusese deschisa sa incalzeasca casa, desi era sfarsitul lunii noiembrie...
Auzi un ciocanit, dar privi fara expresie spre usa...poate reusea sa o deschida cu puterea mintii...clar! bautura ii luase si ultimul gram de seninatate...
Ciocanitul se accentua, insa nu se ridica nici acum...inchise ochii, iar lacrimile ii acopereau din nou obrajii...
cauta sticla prin pat...dar nu gasea nimic...auzi usa, insa nu era sigura ce aude...era mult prea ametita de la bautura cat si de la oboseala ca sa mai auda in jur...
"Cami...Cami,ce-i cu tine?..."
O voce barbateasca atat de cunoscuta o facu sa se opreasca din orice facea in acel moment... incremeni de spaima, de uimire...nici ea nu stia... deschise incep ochii si privi spre locul din care auzi vocea...
"Cami ce te-a suparat spune-mi....atat de mult am lipsit?..."se apropie usor de ea si o cuprinse in brate...
Il privea cu lacrimi in ochii si nu stia daca sa planga sau sa rada...sa-l imbratiseze si sa-l sarute sau sa-l pocneasca pentru toate cele indurate din cauza lui...
"Esti cumva o fantoma?...am innebunit?...nu erai in avionul Londra Bucuresti care s-a prabusit acum 4 zile?..."
"Oh doamne Cami...ai crezut ca am murit..."
"Da, idiotule..."nu se putu abtine si izbucni din nou in plans..."m-au anuntat ca ai murit si tu nu ai putut sa imi trimiti un amarat de mesaj sa imi spui ca esti bine?"
"Am incercat..."
"Cum ai incercat?...cum?..."
"Cami...am pierdut avionul dintr-o greseala stupida si toate lucrurile imi erau acolo...telefonul l-am pierdut la Londra...iarta-ma ca te-am speriat..."
Sari la gatul lui si il acoperi cu sarutari...il imbratisa strans sa fie sigura ca nu e doar o inchipuire dupa prea multe pahare...era adevarat...atat de adevarat si de viu...adormi in bratele-i calde zambind si plangand de bucurie..."esti aici..."

Niciun comentariu: