...Se inserase mai devreme decat de obicei...sau cel putin asa i se parea...soarele disparuse demult...sau poate nici macar nu aparuse in acea zi, dar ea era mult prea abatuta sa mai observe ceva... Privea pe fereastra de vreo 10 ore...nu se miscase...poate ca nici nu clipise... Un singur lucru stia...vremea era precum sufletul ei...innourat si racoare....dadea sa ploua...iar ea dadea sa planga...
De ce?... era singura intrebare care-i staruia in minte...De ce?...
Incepuse sa planga...desi se chinuise sa nu lase lacrimile sa-i stapaneasca chipul, nu reusise... privea spre cer....acum nu mai era in concordanta cu vremea, caci nu ploua... zambi ironic gandind ca nici nu se putea asa ceva, ar fi fost prea de tot... o picatura ii atinse fruntea...ochii incepura a colinda cerul...incepea sa ploua?...
Din cerul negrul o patura de picuri  acoperira pamantul...