duminică, 20 noiembrie 2011

Din jurnalul unei necunoscute....

 Era frig si ma plimbam sa-mi reculeg gandurile pierdute in vant...am gasit pe o banca o scrisoare... Era un scris mazgalit, taiat, aproape de neinteles... nu era semnata... scria asa:


"Am incercat sa stii...
Am vrut din primele clipe cand ne-am despartit sa pastram aceeasi legatura.... sa fim la fel de unite ca la inceput... te-am chemat sa-ti impartasesc frumoasa mea poveste de iubire... trebuia sa fie un moment intim al nostru... insa m-am trezit ca ai venit cu el... cu partenerul tau de viata... toate dorintele mele de a-ti povesti s-au prabusit si s-au cufundat adanc... am vrut sa ne intalnim sa petrecem timp, dar erai mereu ocupata... am asteptat,pentru ca el mi-a zis ca te vei intoarce... Mi-a spus ca e un pas in viata noastra, dar care v-a trece... l-am ascultat si am asteptat...
Apoi a venit o zi pe care am visat-o impreuna, de cand stateam printre randurile lungi ale gradinii,vara, visand la feti frumosi si la nuntile tale, care erau in nenumarate feluri si cu rochii care mai de care...
Recunosc ca am primit un telefon si m-ai intrebat ce fac.. eram ocupata...adevarat...dar pentru asa ceva nu as mai fi fost... pentru ca am asteptat aceea clipa de atata timp si o visasem... trebuia sa fie exceptionala... n-a fost sa fie... Insa nu mi-ai spus de ce ma  suni...ci doar ca  vrei sa iesi in oras... asta o puteam face si ziua urmatoare...
S-au intamplat multe lucruri in care lumea te-a criticat, ti-am fost alaturi... am tinut cu tine... te-am avertizat dorindu-ti doar bine... nu stiu cum l-ai perceput tu, dar nu cred ca asa cum trebuia si in nici un caz intr-un mod pozitiv...
M-am durat...pentru ca te iubesc si pentru ca ai fost ce n-a fost nici o prietena in viata mea... am fost o rasfatata si ai avut grija de mine... cred ca si eu in felul meu de tine...
Sa nu intelegi ca dau vina pe tine... in nici un caz...
Si eu am gresit...in proportie de 50%... atitudinea mea s-a schimbat, date fiind circumstantele, m-am distantat si posibil sa te fi ranit cu vorbe, fapte... insa niciodata intentionat... m-am inchis in mine si nu am mai reusit sa iau contact cu tine cum faceam inainte... nu te-am mai sunat... nu te-am cautat... nu te-am intrebat ce mai faci... am lasat ca totul sa moara... m-am gandit ca acum e altfel viata pentru tine... iar eu.... de cate ori incercam sa ma apropii ceva ne indeparta...
Ma cunosti... si stii ce greu imi e sa vorbesc... acum imi este si mai greu....
Cel mai mare sustinatorul al tau a fost si este el, care imi spunea mereu ca asta nu va dura, ca vom fi iar ca inainte si ca orice s-ar intampla trebuie sa cred in noi... mereu ma incurajeaza sa te sun, sa-ti vorbesc... stii, el intotdeauna are dreptate... intr-un mod absolut enervant... a avut si acum dreptate... are o incredere in noi, mai mare decat am eu... poate de asta il si iubesc atat, pentru increderea si forta pe care mi-o transmite....
Mi-ar placea sa redevenim noi... mi-ar placea sa povestim din nou, sa radem si sa ne prostim... sa ne amintim... dar tu te-ai schimbat si eu m-am schimbat... si ma intreb.... se mai poate oare?
Din pacate viata nu e ca in film, nu-i asa?"

Niciun comentariu: