come, meet me in the moon light...

Il astepta in pragul usii, usor enervata... in atmosfera inca se simti un miros pierdut de whisky... pe fundal ella fitzgerald canta blue moon...
"Ironic", gandi, razand in sine...
Avea un trenci bleumarin...legat dezordonat, lasand sa se vada sutienul... pe dedesub avea o lenjerie neagra, din dantela... iubea dantela si dantela o iubea pe ea, dezmierdandu-i formele si scotandu-i-le in evidenta, astfel incat orice barbat sa o pofteasca....
si totusi...
se trezi asteptand singurul barbat care parea sa nu paleasca in fata frumusetii ei, care parea ca nu vede decat un alt chip din cele o mie de fete pe care le vedea zilnic, in viata lui de artist... privi spre ceas si vazu cum pendula se misca parca mai greu acum, crescandu-i nervozitatea... se indrepta spre fereastra, luand din mers paharul cu bautura... cuburile de gheata  clincaiau in ritmul pasilor ei... sorbi cu placere, privind spre strada...
un felinar lumina o mica parte din strada... era gol...
sorbi din nou din pahar... hotarand ca nu mai avea sa astepte... isi dezlega trenciul, lasandu-l sa cada usor pe podea... isi scoase pantofii cu eleganta, asezandu-i ordonat langa fereastra... se intoarse spre camera pentru a-si umple din nou paharul...
In prag statea el, sprijin de tocul usii, cu parul ravasit... cu cravata in mana si camasa descheiata la primii butoni... in cealalta mana isi tinea sacoul si o floare putin ofilita... o gladiola alba, ce parea ca nu sarutase apa de ceva vreme... o privea cu ochii stralucind si fara expresie... reusi sa surprinda o licarire ce parea sa fie intre adevar si negare... nu-i spuse nimic...
se apropie usor si sigur... oprindu-se destul de aproape cat sa-i simta respiratia... nu-l scapa din priviri, in timp ce mainile ei coborau usor pe piept, pana la buzunarul pantalonului.... trase o tigara din pachet si o duse la gura... el aprinse bricheta ajutand-o astfel sa-si aprinda tigara... trase insetata din tigara, privindu-l intens si invaluindu-l in fum... se retrase usor, facandu-i semn cu mana sa o urmeze...

o vazu disparand in camera, insa isi luase un moment inainte de a o urma... cu pasi usori intra in dormitor... o gasi pe pat savurand tigara...
camera era invaluita de lumina lunii... pielea-i parea de satin, parca stralucind... o privi atent fara sa se apropie de ea...

"The right lover is like a good bra: supportive,
close to the heart, and damned hard to find."

si azi si maine, mereu...

Iubeste-ma azi mai mult ca ieri, maine mai mult ca azi...

soarele dinaintea furtunii...

Ridica paharul si sorbi ultima picatura ... arunca o privire pe geam... soarele se ascundea dupa cladirile inalte iar cerul capata o culoare rozie-rosiatica.. norii albi se imprastiau si ei, fara sa strice superbul moment al apusului ...
Era cald si totusi pielea i se zburli... amintirea celor 2 luni petrecute in orasul X ii aduceau lacrimi in ochi... in camera domnea un usor miros de whiskey si cafea... se indrepta spre masa cu bauturi si se pregatea sa-si toarne inca un pahar cand la usa batu cineva... se opri, gandindu-se ce sa faca...
De ce sa raspunda?... toti credeau ca deja plecase, insa pierduse avionul spre casa... acum trebuia sa mai astepte 2 zile pana ii vor fi virati banii in cont, sa-si ia un nou bilet... ce avea sa faca?... va sta in casa, ca nimeni sa nu stie ca nu a plecat inca...
Continua sa-si pregateasca bautura, crezand ca persoana de la usa va pleca... o fi un alt agent de vanzari... din nou se auzi o ciocanitura...
"Insistent agent..." se indrepta usor spre usa, oprindu-se inainte pentru a se privi in oglinda... Era palida si galbena, uscata si cu cearcane... Ochii verzi, acum erau de un verde mai inchis si rosii de la prea multe lacrimi... buzele ii erau umflate... inca pastrau amintirea unor nopti...parul ravasit statea in onduleri pe spate... era frumoasa, dar obosita... Inca o ciocanitura si o voce groasa o trezi din starea de contemplare "Ingrid... te rog raspunde...stiu ca esti inauntru..."
Se opri instantaneu... inima incepu sa-i bata nebuneste... iar rasuflarea ii era acum grea... incepu sa tremure si lacrimile ii spalau obrajii... se sprijini de perete nevenindu-i sa creada...
"Ingrid, te rog... trebuie sa vorbim...Ingrid...."
Ce sa faca? ce sa faca?... se indrepta si isi sterse lacrimile... isi dadu cu mana prin par si deschise usa... In fata ei, sprijinit de tocul usii, statea privind-o cu ochii mari si tristi... ce ochi albastri avea... de fapt erau mai mult gri decat albastri... parul ciufulit ii atingea usor capatul camasii, facandu-l sa para un copilas... pe fata i se citea oboseala... nu era barberit... arata mai bine ca niciodata in blugii lui rupti ici colo si o camasa simpla bleu, deschisa la primii doi butoni... Deodata simti cum toate partile trupului ei peste care el trecu cu mana o ardeau... in minte ii reveneau momente din noptile pline de dragoste... inima era acum de neoprit...
cu nonsalanta sau cel putin asa dorea ea ii spuse "Ivar... de ce ai venit?...de unde stiai ca mai sunt inca aici?" vocea ii tremura ceva mai tare decat se astepta... se opri pentru a inghiti puternic si pentru a respira adanc, caci simti cum i se oprise ceva in gat...o liniste se lasa... si timp de un minute nici unul din ei nu fusese in stare sa mai zica ceva... o privea atat de adanc, cu o expresie intre dragoste si ura... si ceva in ochii lui o facea sa se simta ciudat... se simtea goala si vulnerabila... incerca sa inchida usa soptind "nu trebuia sa vii..." insa aceasta se opri cand Ivar isi puse piciorul in pragul usii..."Ingrid...te rog..."

ii simti privirea atat de puternic... iesi pe veranda cu paharul in mana..."Te servesc cu ceva?... whisky, bourbon, brandy?..."
"Ingrid, eu..."
"Eu ma servesc..." se intoarse  catre paharul ei si-l savura mai repede decat era nevoie... sub privirea lui parcurse veranda si se aseza in leagan, tinandu-si privirea doar spre exterior... soarele inca se vedea pe cer, acoperindu-i cu razele-i usoare... nu-si daduse seama cat de aproape venise de ea, pana nu-i auzi vocea.... tresari incet... "De ce nu mi-ai spus ca pleci?... de ce ai fugit asa, fara sa spui nici un cuvant... " se aseza alaturi de ea.

"De fapt de ce ai venit aici, Ivar?..."
"Vreau sa te inteleg... vreau sa-mi explici cum poti sa pleci dupa ce-mi spui te iubesc... "... Ingrid incepu sa rada atat de puternic si rasunator... "Serios?" Il privi direct in ochi fara expresie...Chiar nu stii?, isi spuse in gand... il vazu cum se incrunta soptind o injuratura printre dinti... se intoarse pasiv inapoi catre peisajul de afara... soarele nu parea sa vrea sa se ascunda, desi nori pareau sa se adune... ea parea destul de calma, insa era de fapt o furtuna in sufletul ei...

"Nu mi-ai dat nici un motiv clar si ma trezesc cu un simplu biletel..."imi pare rau, dar ramai fratele prietenei mele cele mai bune"... "
"Cred ca am discutat deja despre asta, daca imi amintesc bine... ti-am explicat... ce-a fost a fost si a ramas acolo..."
"Cred ca glumesti..."
"Nu!... am plecat inainte sa fie prea greu..."
"prea greu?... dupa ce mi-ai spus ca ma iubesti, nu ti s-a parut ca e mai greu?...si eu?... ... ce era sa fac?.. spune-mi! sa ghicesc ce simti, ce crezi, ce vrei?"
Se ridica de pe scaun si cu viteza se indrepta spre curte, fara o tinta anume... veni in spatele ei cu pasi repezi, incercand sa-i vorbeasca...
"Ingrid..."
"Ce? ce?... spune-mi ce mai vrei?..."
"Vreau sa intelegi, la naiba!..."

 

"Ce sa intelegi?... ce nu intelegi? s-a terminat ceva ce nici nu trebuia sa inceapa.... a fost o greseala de la inceput... of..."
"Tu mi-ai spus ca ma iubesti! iar apoi nu te mai gasesc nicaieri..."
"da... ti-am spus... am gresit..."
"poftim?..."
Nu spuse nimic, incercand sa-si gaseasca cuvintele...
Ti-am spus ca te iubesc si cand m-am trezit nu mai erai langa mine... ce puteam sa cred?...Nici un bilet, nici un telefon, nimic... atatea ore... ce puteam sa cred... 

 Se abtinu insa...
"...Am gresit, am gresit cand ti-am spus ca te iubesc! m-am grabit, bine?... esti multumit acum?..  intelegi?"
O privi atent, neintelegand ce se petrece... soarele incepuse sa se ascunda dupa norii grei... iar ploaia parea sa vina... niciunul nu se misca uitandu-se unul in ochii celuilalt... Ivar fu primul care se misca, pregatindu-se sa plece... picuri de ploaie incepura sa cada, la inceput timid, mai apoi torential... nu parea sa-i deranjeze pe nici unul... deschise portiera... si dadu sa intre...
"De ce?"... se intoarse sa o priveasca... era atat de frumoasa, stand asa in ploaie, atat de vulnerabila..ar fi luat-o in brate si ar fi strans-o spunandu-i sa nu mai planga.. insa era prea mandra ca sa accepte ca nu gresise, ca-l iubea...
crezand ca nu a inteles, Ingrid repeta intrebarea "De ce?"...
Pe fata lui se citea mirare si dezorientare...
"De ce ai plecat tu de langa mine, dupa ce ti-am spus ca te iubesc?... de ce nu ai ramas langa mine?... de ce nu m-ai cautat? de ce?..."

 
"Poftim?... cum adica?... dar ti-am lasta mesaj si ti-am zis ca ma intorc dupa 2 zile, din cauza serviciului... era pe masa un bilet...Ingrid... de asta ai fugit asa?...ai crezut ca nu te iubesc?" Se apropie usor de ea... "Nu pot sa cred... asta era?... Ingrid... de ce nu mi-ai spus..."
Se simtea ca o proasta si acum toate motivele fugii ei i se pareau neinsemnate... de ce nu l-a sunat?... era prea mandra... si uite ce se intampla daca nu pierdea avionul, il pierdea pe Ivar...
"Am crezut..." avea ochii atintiti asupra ei si ii venea greu sa mai zica ceva..."am crezut ca te-am speriat zicandu-ti te iubesc..."
"Of, copil... of... daca m-ai fi intrebat... n-ai mai fi plecat asa..." o brinse in brate si o saruta...
"sa nu te indoiesti niciodata...de faptul ca te iubesc, intelegi? niciodata!"

te regasesc...

 Iesise din casa, desi ploaia ameninta sa inunde strazile... era calda...era o ploaie de vara calda...chiar daca cerul acoperit cu nori plumburii scoteau sunete de parca s-ar fi rupt in doua... nu-i pasa...
Hainele subtiri erau imbibate cu apa si se lipisera de corp...ii ingreunau mersul, insa acest lucru o facea sa inainteze si mai mult... nu avea nici o expresie pe fata, privea in gol...mersese pe alee, pana ajunsese la sosea... sovai putin inainte de a inainta... cu pasi marunti ajunse pe mijlocul strazii...
Din cauza ploi puternice, masinile nu prea circulau...iar cele care treceau o ocoleau claxonand-o... nici nu se clintea...ca hipnotizata mergea incet pe linia din mijlocul soselei...
prin minte mii de ganduri ii alergau, zapacind-o, ametind-o.... din fata 2 faruri mari se apropiau cu viteza...cazu in genunchi...
...

plecase in graba de la servici, deoarece intarzia la cina pe care sora lui, Liliana, o pregatise cu ocazia promovarii lui...
trecuse putin de limita legala de viteza, insa se gandi ca pe o vreme ca aceasta si cu o ploaie asa puternica nici un politai nu va avea chef de amenzi...
...fulgerele luminau strada umbrita de copacii inaltii, iar tunetele cutremurau pamantul...
schimba postul de radio de pe un canal pe altul si nimic nu-l multumea... se intinse dupa un cd cu muzica folk... gasi un cd cu pasarea colibri...
"da... merge..." ...la un moment i se paru ca vede pe mijlocul strazii o silueta...."Ce naiba?".... privi atent printre picurii mari si desi... puse o franta brusca... se opri, iar in fata masinii lui...o tanara statea jos fara sa schiteze nici un gest de aparare la vederea masinii... ramas uimit...
Cobori din masina si se intrepta spre ea:...o privi atent fara sa-i zica inca nimic... fata statea pe loc, privind intr-un punct fix...
"Scuza-ma, esti bine?..."...nici un gest din partea ei...o prinse usor de brat si o scutura incet:"Esti bine??...de ce mergi pe mijlocul strazii, vrei sa mori?... si mai ales pe o asemenea vreme???... tu ma auzi?"
vazu cum dardaie de frig in rochita stravezie din cauza ploii si fara papuci in picioare.."tu nu esti normala!...de unde esti???...ma auzi??" o scutura ceva mai tare, intorcand-o de asta data cu fata spre el..."domnisoara...ma auzi?..." o trezi din starea in care se afla si acum ochii ei erau atintiti asupra lui... Baiatul era inalt, cu parul negru...iar ochii... ochii aceia ii aminteau de cineva...il privea atenta si observa ca buzele lui se misca rapid, insa ca intr-un vis vorbele lui nu ajungeau la ea... il privi din nou in ochi...da... ii amintea de Albert...un suras ii aparu pe fata si isi intinse mana catre fata lui... o ameteala si amorteala se instala in  corpul ei... cazand usor...
...o prinse repede de talie cu o privire surprinsa:"oh doamne!..."
O ridica in brate si o urca in masina... nu avea cum sa fie lovita, nu o atinse, caci franase la timp...fata era inca constienta... insa slabita...

Rapusa de oboseala...inchise ochii incet...privindu-l, memorindu-i chipul... un tremur usor o apuca si nu stia daca-i de la frig sau din cauza ca ochii lui o controlau atat de atent...caldura o invalui...se aseza si mai comoda in scaunul masinii...zambi... "...in nebunia mea de azi, mi te-ai alaturat...te-am asteptat, Albert..."
"ce?"...se intoarse sa o priveasca si o vazu cazuta intr-un somn adanc, cu zambetul pe buze...
"fantastic....si acum unde te duc...?"...

Din jurnalul unei adolescente. ..

8 noiembrie, 20:16, cu ani in urma:

"A trecut ceva timp...multe s-au mai intamplat...am fost intr-o tabara.... Ecaterina intr-o seara mi-a zis:"Mergi in tabara, fata!"....eu:"what??:O"...
Desigur am acceptat si m-am trezi in drum spre locul Z... Fantastic, nu am cuvinte...ce peisaj...
Am plecat dis-de dimineata cu trenul la 5:30(ador sa merg cu trenul, insa pe distante mici) si am ajunsi primi la Z.
Din aceasta cauza am fost nevoiti sa asteptam, sa ne cazam... ne-am imprietenit cu catelusi de acolo si ne-am terminat sandvisurile pregatite pentru tren... eram 5... 4 fete si 1 baiat... reprezentam Nicaieriul. In sfarsit momentul nostru...ne-au cazat intr-o casuta alaturi de D, I si C(localitati)... La D se afla si Mihai, un tanar pe care il cunoscusem mai devreme, in vara, intr-o alta distractie de a mea... M-a lasat in pace....oricum altfel nu se putea, mai ales ca ma prefacusem ca nu-l vad... nu ma atragea de nici o culoare...si iti zic si de ce.. vorbea mult si fara rost, laudandu-se intr-un mod subtil si replicand de mii de ori aceleasi fraze, de parca ar fi fost prima data cand mi le zicea...
Putini timizi si oarecum speriati de necunoscut, ne-am asezat toti din Nicaieri intr-un leagan, cand o figura cunoscuta din acelasi loc cu Mihai se apropie de noi..."Buna, Buna...ce faceti aici?...Haideti in fata sa cunoasteti si pe ceilalti..." Porecla lui era Mediocrul, deoarece avea asa... o figura de prostanac... imi pare rau pentru el, insa trebuia sa-i zica maica-sii sa-l scoata cu alta mutra...
Ne-am facut curaj si iata-ne pe terenul de football, asteptand ca lumea sa intre in vorba cu noi.. Deodata ce-mi vad ochii...Cristian... un tanar pe care-l cunoscusem in aceeasi distractie cu Mihai si Mediocrul.. si ma trezesc ca ma ia gura pe dinainte strigandu-l:"Cristian, Cristian!..." se oprise si se intoarse brusc la vocea necunoscuta..."Buna..." se uita putin ciudat...dupa care ma recunoscu " ce mai faci??..." si continuara un sir de politeturi, dupa care ne invita la masa rotunda a baietilor lui( colegii de breasla). Baietii erau din orasul Undeva si stateau singuri la o masa jucand carti... Priveam oarecum mirata...Ne invita sa luam loc alaturi de ei, asa ca eu, ceva mai timida asteptasem ca toti sa se aseze... Ecaterina se aseza undeva(nu remarcasem unde)... Mariana se aseza langa Cristian, iar eu...luasem locul cel mai aproape de mine... si anume la margine... acum ma gandeam care margine, caci masa era asezata intr-un semicerc, dar dintr-un oarecare feeling ma asezasem langa Valerian... Era un tanar brunet cu un ranjet de castigator pe fata... nu-mi atrasese prea mult atentia... pentru ca avea fruntea cam mica...
Parca am fi prezis ceva cand ne-am asezat asa....
Ne-am angajat intr-un joc cu baietii, din care evident rand pe rand am iesit fiecare dintre fetele din Nicaieri, pierzatoare... Pedepsele erau partea cea mai buna a jocului pentru ei...si partea pe care eu n-o  indeplineam nici de cum... nu eram adepta jocurilor de socializare cu pedepse...iar momentul cand pierdeam reprezenta si finele jocului pentru mine.... Dintr-una in alta, am ajuns in camera baietilor sa continuam jocul... acolo pentru prima data am pierdut si eu....insa am fost salvata de o pedeapsa usoara... le aruncasem asa o privire"asta e ultima oara cand pierd.." parca ma auzisera, caci stateam langa Vali si nu mai pierdusem in acea seara..

Radea de mine ca un copil, vazand ca nu stiu ce inseamna sa trisez...incerca sa-mi paseze carti pe sub masa, insa eu, oripilata de gandul trisarii, refuzam sub orice forma... Izbucnea intr-un ras copilaresc si molipsitor... intr-un final cedasem... incepusem sa trisez si aflam cu deosebita uimire ca-mi place... nu sa trisez, insa sa castig trisand...
Imi daduse si o porecla... imi spunea Fluturas... nu era prima data cand eram strigata asa(detineam un numar record de porecle), insa din gura lui suna altfel...ca o poveste... Seara se termina cu o usoara ameteala datorata vinului dulceag adus de noi si whisky adus de ei....

Dimineata, dupa trezire, era musai sa formam echipe mixte... insa intr-un mod foarte ciudat ne treziram amestecati cu orasul Undeva... Nicaieri si Undeva se amestecase.... ce iesise la sfarsit era.. Pretutindeni... Am ramas impreuna pana la finele taberei..la masa eram impreuna... in pauze eram impreuna... in timpul liber impreuna... intr-un mod foarte ciudat transformasem tabara de 100 de persoane, intr-una de 6, ceilalti parca disparand...Timpul trecea repede, iar noi ne bucuram din plin de acea perioada... exercitiile mergeau fara probleme, iar dupa o dadeam in mintea copiilor, jucand diverse jocuri si prapadindu-ne pe jos de ras... Noptile le pierdeam pana in zori jucand carti si gustand diverse sortimente de bauturi, iar diminetile ni le plangeam cu rasete si cafele... Ma apropiasem destul de mult de Vali, iar Mari de Cristi... Ne trezeam petrecand timp doar noi si discutand diverse pana se intuneca...

Se putea tabara fara ceva rau?... in timpul unui exercitiu cand eu deja ma aflam in tabara,caci proba mea se incheiase, ma trezesc cu o ambulanta in fata si multa lume in jur..."Ce dumnezeu?..." Cand ma apropii si privesc mai atenta, Mariana era intinsa cu o perfuzie in vena... Simtii ca inima imi sare din piept si nereusind sa ma controlez imi facusem loc printre oameni, sa ajung acolo... ii prinsesem mana ..."O sa fie bine.." In realitatea acea incurajare era de fapt pentru mine, caci simteam usor ca lesin si eu... Intr-un final veni si doctorul care ma asigura ca totul e in regula, si ca nu fu decat un episod de spasmofilie..."Slava cerului..."
Trecuse ziua destul de repede, cum si incepu... Iar urmatoarea fu randul lui Vali sa isi faca plinul cu calciu, caci ii urma exemplul Marianei si lesina..
Ma apropiasem de el si cand vazusem ca isi mai reveni putin ii spusesem:"Of...baiat asa mare si ce face...lesina la nevoie... apoi tu? tocmai tu?mare maiestru in ale cartilor de joc si uite unde ai ajuns.."
"Hai Ariana, las-o moale...stiu ca iti pasa... si-ti multumesc"... il prinsem de mana in semn de solidaritate... Ne intorsesem in tabara(exercitiul fusese undeva mai departe) si Vali plecase direct la un somn adanc, mult recomandat de medic... mai tarziu ni se alatura...noi deja jucam un pasionant remi... eu, inca incercand sa ma prind de cum se joaca... David, fusese destul de simpatic, incat sa-si bata capul si sa incerce sa ma invete(David era desteptul grupului si pe buna dreptate caci avea un bogat bagaj de cunostinte)... Mihai isi tot facea aparitia pe acolo, insa eram prea preocupata cu prezenta lui Vali, pentru a-l baga macar putin in seama...
Observasem ca intre Mariana si Cristian ceva se infiripa... era atat de frumos... mereu mi-a placut sa vad dragoste in jurul meu... Nici Vali nu parea absent de prezenta mea, caci mereu gasea motiv sa-mi fie in preajma si sa ma multumeasca cu tot ce-mi poftea inimioara... ca si Mariana de altfel... puteam spune ca eram rasfatatele taberei, caci impreuna faceam un cuplu de fete "mortale"..
Ultima seara fusese una speciala... fusesem la un foc de tabara si atunci sentimentul ca Vali simte ceva fusese in sfarsit confirmat... cand asezandu-ne pe patura, isi lasa capul in bratele mele...cuprinzandu-ma in acelasi timp... era atat de inocent, incat nu ma putusem abtine si incepusem sa ma joc in parul lui....
Ne-am intors spre final in casa... Ne adapostisem intr-o camera ramasa goala de la cei care plecasera mai devreme.... si decisem sa ramanem acolo in acea seara... Desigur ca si in celelalte seri, cand legasem usile celorlalti participanti intre ele, manjisem manerele de la masinile directorilor cu pasta de dinti.... si in aceasta seara ne apucaseram de o farsa...Ne hotarasem sa ii udam pe cei mai plictisitori ai taberei, virindu-le in pat cate un balon cu apa... Am dus la bun sfarsit farsa si am inceput din nou jocurile de carti... deja stiam sa joc si reusisem chiar sa castig singura...ne imbatasem cu miros de tuica fiarta, caci de baut nu apucasem si radeam nonstop de orice gluma....
Obosisem atat de tare ca nu mai puteam ramane treji... am decis sa dormim si dintr-una in alta am ajuns langa Vali, certandu-ne amandoi pe singura patura de pe cele 2 paturi apropiate...nici unul nu voise sa vina mai aproape de celalalt...orgoliu..ce naiba... Mariana si Cristian, care si ei erau intr-o disputa pe un singur pat si pe o singura perna, se oprisera amuzati si se uitau la noi...:"Ce dumnezeu? voi aveti 2 paturi si nici alea nu va ajung??... impartiti naibii patura" si izbucnisem toti intr-un ras... fiecare isi relua preocuparea, pana cand oboseala ne ajunse din urma... Mariana adormise in bratele lui Cristi, iar eu in bratele lui Vali... In timpul noptii, simti la un moment dat o imbratisare atat de stransa, incat aerul nu-mi mai era suficient si ma trezisem... bratele lui erau in jurul meu atat de strans, incat nu mai puteam respira... nu deschisem ochii si nici nu schitasem vreun gest ca m-as fi trezit... isi slabi stransoarea... simtisem niste buze calde saruntandu-mi fruntea... adormisem din nou, pentru a fi trezita iar de o imbratisare stransa... de aceasta data ma sarutase pe obraz.. si nu se multumi doar cu unul, imi mai fura unul... ramasesem cu ochii inchisi si inima batand navalnic... era ceva ciudat, ceva nou si nu stiam cum sa reactionez... dimineata veni repede... si momentul plecarii la fel..
Ne-am luat la revedere odata... plecasem sa-mi fac bagajul si il gasii in pragul camerei..."Ce faci?"... "Inca nu am plecat si am venit sa-mi mai iau o data la revedere..."
Se aseza pe pat, privindu-ma cum imi fac bagajul, hainele imi erau insiruite pe pat... "Stii... ma gandeam sa tinem legatura, Fluturas..."

"Cum sa nu..." ii zambisem sincer, privindu-l in ochii... schimbaram adresele si stabilisem sa vorbim... pleca urandu-mi drum bun si sarutandu-ma pe ambii obraji...
Il privisem cum se indreapta spre masina, si ii facusem inca o data din mana... Oare va fi ultima oara cand ne vom vedea?... Ma intorsesem la ale mele bagaje si continuam de zor nevoie de sa le fac..."Mariana,unde sunt sosetele de pe pat?.."
"Nu stiu... nu le-ai pus in bagaj?..."
"Nu cred...trebuia sa le incalt... ciudat..."
Imi gasisem alta pereche si plecasem intr-un final la drum...
Primesc mesaj de la el ceva mai tarziu, cum ca mi-am uitat sosetele la el....nu intelegeam... asa ca il intrebasem daca e adevarat si cum arata. Dupa o lunga explicatie despre cum aratau o pereche simpla de sosete scurte, albe cu floricele portocalii in termenii barbatesti, realizasem ca erau ale mele...
Cum ajunsesera la el?... imi batusem capul tot gandindu-ma cum se putea...cand intr-un final imi amintisem ca a 2a oara cand isi luase la revedere se asezase pe patul meu plin de haine... probabil atunci, intr-un moment de al meu de neatentie, imi furase perechea de sosete...
Izbucnisem intr-un ras isteric, doar la gandul ca-mi furase sosetele...ce avea sa faca cu el... si mai ales ca erau asa mici... trebuiau sa gazduiasca un piciorus marimea 36...
"Nebunule...si ce ai sa faci cu ele?..."
"Le pastrasez pentru cand ne vom revedea...acum cu siguranta am motiv, trebuie sa-ti inapoiez sosetele, sau nu?..."

un final rescris....

 

Oh doamne... cum poate cineva sa descrie atat de frumos dragostea... cum poate cineva sa scrie un roman in care fiecare fila reprezinta o pagina din viata ta?

Si inca o data Mihail Drumes nu m-a dezamagit...  am termina Elevul Dima dintr-a VII-a si lacrimile abia acuma ma surprind... nu ma pot opri, atat de intens am trait cartea aceasta...

Iubirile lui sunt atat de puternice, atat de adevarate... toate se nasc dintr-o scanteie si se pierd in neant... insa raman in suflet si in amintiri...
Ma simt de parca as fi trait eu in Invitatie la vals, Scrisoare de dragoste si Elevul Dima dintr-a VII-a...
Ma napadesc lacrimile doar cand imi amintesc de fiorul pe care ti-l transmit fiecare dintre aceste capodopere... si capodopera e putin spus...

As opri-o pe Mihaela sa nu moara, sa revina langa al ei Tudor, dar oare ar mai fi fost dragostea lor atat de frumoasa?...
 
Sau Dinu, care atat de mult a iubit-o pe a lui Anda Andaluza, incat nu a putut sa traiasca cu gandul ca a pierdut-o in bratele altui barbat...

Iar Dima si Charlotte...despartiti de societatea mult prea cruda pentru ei...sunt nevoiti sa retraiasca alaturi de altcineva...

In mintea mea...Dor, gasind scrisoarea alerga spre casa lui Aimee si vazand-o aproape moarta, o salveaza...
Ghiocela, in ultima seara cand se intalneste cu Ivar la balcon planuiesc sa fuga impreuna...si cand zorii li se arata fug...retraind pas cu pas luna de miere din Italia...
Grig si Lotte, trezindu-se din somnul otravii...se regasesc unul langa celalalt, de mana ca si cum timpul ar fi trecut peste incercarea lor de a se uni prin moarte si impreuna pasesc spre viata pe care au visat-o, construind Grigorida lor cea mult dorita si visata...
Si iata-i impreuna pe toti protagonistii lui Drumes... povestindu-si iubirea implinita copiilor ce sad la picioarele lor...

Lipsa de originalitate...

Astazi...pentru prima data in viata mea sunt dezamagita de tara in care ma aflu... Nu am spirit patriotism... si nu tin la tara mea mai mult decat la cele in care ajung... as putea spune ca ma adaptez oriunde ajung... insa azi am ramas dezamagita de Romania... si de oamenii din ea...
Am gasit o copie a blogului meu... a povestilor mele....
Intr-adevar...pozele de la postari nu sunt create de mine... insa design-ul blogului, poza si poezia de la inceput, sunt asezate acolo cu un scop de mine, titlul blogului si numele acestuia imi apartin... si mult mi-a mai luat sa fac ceva care imi place...
Titlurile postarilor mele si scrierile mele sunt absolut personale, adunate poate in cativa ani... ani in care nu aveam unde sa le postez, sunt sentimente la care eu tin... ca sunt reale, ca sunt inventii...pana si inventiile rasar din niste sentimente reale...si uite... sa le gasesc denaturate doare.... si nu doar modificate, ci cu o gramatica pe care un roman ar fi trebuit sa invete in gimnaziu, si ea modificata de lumea messenger....
Am crezut prima data ca e o greseala, pana am vazut ca si adresa de la blog e aceeasi...fix la fel, cu liniute cu de toate, mai putin extensia...chiar si numele Expresorul nu ghiceste viitorul... e prea de tot...
Ce trist sa vezi ca ti-e furat ce ti-e mai drag...iar sursa nici macar nu e mentionata...
Nu vreau publicitate, insa vreau ca ce e al meu, sa ramana al meu...
Sa inteleg ca ii plac postarile mele?... bine si trecem la furat?...
Ma bucur ca pe unii postarile mele ii impulsioneaza si ii fac sa scrie...cred ca cea mai buna terapie e prin scris... insa nu asa... nu furam ideile altcuiva si le folosim ca ale noastre...
Nu sunt scriitoare si nici nu incerc sa fiu... am postat un jurnal public al Olgutei...dar e al ei...
Sper ca vei citi si sper ca vei sterge postarile mele, sper ca imi vei reda numele blogului si titlul... dar mai ales ideea aceastuia... sper si apelez la bunul simt care sper ca inca mai exista...
Nu-mi place sa stau ca la usa cortului sa ma cert, dar daca va fi nevoie... voi apara ce-i al meu...
Это было бы плохо...

Olga