luni, 17 noiembrie 2008

...iarta-ma soare!...


...brrrr....bate vantul puternic...ma plimba de colo colo fara sa-i fie mila...ma doare dar mai tare doare ploaia rece ce s-a abatut asupra mea...Stropi mari imi lovesc corpul, lasand mici goluri....oh! inima....sa o ascund mai bine...nu are nevoie de mai multe goluri,are deja destule....pe acelea cine sa le umple?
...inima mea nu mai este rosie...e vanata de durere...prea multi stropi au atacat-o!...ochii imi sunt inundati,incetosandu-mi vederea....rau vedeam inainte, dar macar vedeam....acum nici atat nu mai merit....
...E o furtuna...a fost un vant la inceput, ce a adus o ploaie...iar ploaia a adus furtuna...oh!ma simt neputincioasa in fata acestei lupte dintre soare si nori...iarta-ma soare!...te-am tradat si sufletul l-am incredintat norilor...doar ei par acum sa-mi aline durerea, iar ploaia sa-mi spele ranile...
...iarta-ma!...