"...ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal...de ce?...
Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cand ele, prinse, se agatau de gatul meu, implorandu-ma, tanguindu-se sa nu le parasesc..."
Un roman extraordinar de Mihail Drumes care spune povestea trista de iubire dintre doi tineri Mihaela si Tudor.Este un roman care ne arata ca iubirea e de un egoism salbatic si care vrea sacrificii fara a-i cere nimic in schimb, multumindu-te doar cu ce ti se ofera.Iubirea dintre doua fiinte nu este egala, balanta mereu atarnand cand intr-o parte cand in cealalta fara ca noi sa observam.
Barbatul pentru ca se crede superior femei nu se incredinteaza dragostei in totalitate, pastrand rezerve pentru sine, astfel fiind macar partial in echilibru.
Femeia insa, se da dragostei integral mistuindu-se in asa fel incat nu le ramane decat umbra celor ce a fost.Iubeste cu toata fiinta...nu conteaza, nimic numai conteaza atat timp cat exist el si ea...Femeia iubeste, iarta dar nu uita!
Ciudat sentiment iubirea: ori te inalta pe cele mai frumoase culmi ori te prabuseste intr-un imens intuneric.
"...In orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrenica de a fi traita si totodata, de a fi parasita fara regret..."
