Se aseza intr-un colt, langa geam...in mana tinea strans, un caiet vechi... ploua batand usor in geam... copacii se leganau in ritmul vantului... norii grei mergeau, acoperind intreg cerul... privea pierduta.... un strop mare o trezi si isi aminti ca in mana are un caiet... il deschise usor si cu teama... privi spre prima fila..."Cand totul se destrama..." un zambet sters ii aparu pe fata... " Cand totul se destrama, soarele dispare iar cerul se intuneca... o strada goala ma asteapta... o strada a amintirilor...din care ma hranesc ori de cate ori nu mai stiu cine sunt... cum as putea suferi singura...cum ar putea natura sa ma lase sa jelesc cand soarele e pe cer?... si pentru ca lumea e un ocean de ganduri.... imi asez aici cele mai mari ganduri, cele mai mari dorinte...cele mai mari asteptari... ca mai apoi sa traiesc cele mai mari deceptii...
Si uite asa incepe...
E toamna...e soare si-mi lipsesti...
Te asezasem intr-un loc undeva unde sa nu te gasesc usor, sa nu-mi amintesc la fiecare secunda de chipul tau somnnoros, de parul tau ciufulit...
...nu era mai simplu sa nu stergi praful din acel colt in care m-ai uitat?...de ce a trebuit tu sa-ti etalezi iar calitatile, doar atat cat sa aprinzi o luminita din camera obscura numita suflet?....of, copil mic si indecis...
Te gandesti la mine din cand in cand?
...mi-e dor si nu pot face nimic decat sa te las in acelasi colt pana praful se va aseza iar...."
Inchise caietul si privi inapoi spre geam... "Dor...amintiri...sentimente... Maine va fi timp de mai mult..."
Un comentariu:
superrrr:X
http://orangepages.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu