...matase alba...

De 3 zile stau in casa, de 3 zile refuz sa vad, sa aud, sa simt ce este dincolo de peretii camerei mele...de 3 zile esti numai cu mine...incep sa cred ca am innebunit, pentru ca pari atat de real...
...te ating si te simt...obrazul meu e mangaiat de respiratia ta calda...iar mainile tale puternice simt cum ma cuprind....pulsul imi creste asa tare ca mi-e frica sa nu iasa din piept sau mai rau... sa se opreasca!....sa fii aici?sau poate dorinta mea de a te avea langa mine este atat de mare ca am inceput si eu sa cred...Imi lipsesti atat de tare...mi-e dor de cerul din ochii tai si soarele cald din zambetul tau...cum as putea sa te uit, cand imaginea ta imi staruie si acum pe retina, clara ca in prima zi cand te-am vazut...tacut, pierdut,pe o banca citind... esti atat de imposibil...iar eu atat de nebuna...
...halucinez...delirez...este doar febra...nu esti aici, n-ai fost niciodata si nici nu vei fi...

...efect...

o privire... 2 ochi albastri...2 ochi caprui... batai nebunesti de inima... tremur necontrolat al corpului...

o ploaie ...picur mari....picuri mici ...un vant puternic ...dans al frunzelor smulse de vantul mult prea puternic...

...un taram de vis...

....


...si daca as fi putut sa zbor...



...spre nicaieri...



...as fi fost un pelican ratacit in zare...



...care ar fi manjit cerul in culorile apusului, cu aripile sale...

o cafea tarzie....

...este aproape seara si cafeneaua este plina...nori de fum danseaza pe melodiile de la holograf...afara ploua iar indragostitii se imbratiseaza puternic,simtind parca frigul de afara adus de ploaia rece...e vara, ploaia ar trebui sa fie calda si totusi...ma uit pierduta pe geam, cautand parca pe cineva, ceasul arata ora 7...cand au trecut 3 ore?...sorb din cafeaua rece...oare m-ai uitat?...O intrebare stupida dupa atata timp...nu ma incearca niciun alt sentiment decat curiozitatea(sunt curioasa de felul meu)...
...cateodata merg pe strada si-ti vad chipul...simt cum pulsul imi creste...nu esti si ma linistesc...daca te-as intalni acum te-as intreba de ce?probabil te-ai gandi ca de ce s-a terminat dar nu...de ce tocmai eu?...pentru ca am spus cu voce tare ca nu am nevoie de nimeni alaturi?sau te-ai gandit tu ca mi-e prea bine asa?...ca putina amraciune n-ar strica....ma uit in cafea, poate imi vad viitorul...daca ne vom reintalni cum vom reactiona?...
...imi intorc privirea inapoi spre geam...e o lume acolo pe care n-o cunosc...ma ridic si plec. ar cam fi timpul sa ies din ceata , sa cunosc tainele ce mi-au fost ascunse...

come rain...

...ascult ploaia...inchid ochii... doar sunetul puternic al stropilor de ploaie ce lovesc tabla acoperisului distruge linistea...indepartat, un sunet de sirena mai face legatura cu orasul...traieste...dincolo de cei 4 pereti ai camerei mele este viata...
...viata...
...lacrimi imi inunda ochii... cat intuneric... si nu e intuneric pentru ca ar fi noapte sau pentru ca ploua si nori au imbracat cerul....ci este intuneric pentru ca imi duc veacul intr-o camaruta chinuita, refuzand sa cunosc orice altceva este dincolo de cei 4 pereti ai mei....caci sunt ai mei.
...nu indraznesc!... "esti asa mica ca nici nu te-am vazut..."...vorbe care imi invadeaza mintea... daca sunt intr-adevar prea mica pentru a fi vazuta?... nu, nu vreau sa pierd siguranta ce mi-ofera acest lacas.
dar daca nu incerc... toate visele mele vor zbura...

...tunetele acopera orice sunet....fulgerele despica cerul in doua...grozava batalie se da pe bolta cereasca...iar eu, distrug peretii, las lumina sa curate camera...

...o strada ordinara intr-o zi banala...se plimba lumea, toti au fugit de caldura de afara si s-au refugiat pe strazile intunecate de tei inalti...

...miroase a tei...

...ma plimb si eu, ca sa nu stau in casa...de fapt am iesit sa te caut...caci stiu ca esti aici undeva, pierdut in multime cautandu-ma pe mine...cine stie de cate ori am trecut unul pe langa altul fara sa stim ca suntem ceea ce cautam...

...plansete, rasete de copii inunda orasul...claxoane si sirene iti sparg timpanul...toate arata ca orasul e mai plin de viata ca niciodata...

...si merg privind la ceva ce sper ca voi avea si eu...pe o banca, in parc 2 batrani se privesc indragostiti si se tin de mana.2 copilasi le sar in brate si ii sufoca cu pupaceli si imbratisari...iar ei sunt atat de fericiti:)...

...si merg mai departe...o tanara asteapta cu nerabdare la poarta stadionul...ridica din maini disperata...langa ea un bagaj...oare pleaca?...un tanar de pe teren isi intrerupe antrenamentul, iese de pe stadion si o prinde in brate contopindu-si amandoi buzele intr-un sarut... nu pleaca!de abia vine:)...


...imi continui drumul... un baietel si o fetita merg amandoi de mana pe strada ca doi adulti, si vorbesc si se opresc se strang in brate, se cearta, se impaca...ea ii sterge nasucul lui, caci e mucos...el o pupa...si alerga intr-o fericire printre flori si iarba...

...2 femei isi plimba odraslele in carucioare si barfesc despre ultimele magazine aparute in mall...:))...saracii lor soti....

...la terasa sotii doamnelor de mai sus mentionate, urla fericiti goool! la meciul pe care tocmai il vizioneaza...habar n-au ei ca nu mai au nimic pe cartile de credit:))...ce conteaza atunci cand in mana au berea?:))

...trec mai departe...

frica...

...fulgerele luminau camera intunecata, iar tunetele rasunau... parea atat de goala casa...ascultam cum picurii-mi bat in geam...si priveam tinta spre umbrele ce se ridicau pe perete...de unde eram eu, monstri imensi prindeau viata, incercand parca sa ma prinda... fiori de gheata urcau pe sina spinarii, iar bataile inimii erau atat de puternice incat nu puteam sa mai fac diferenta intre tunete si puls...

....strangeam patura ca si cum ar fi fost cea mai draga persoana...mi-as fi bagat capul sub patura, insa ma temeam ca ma vor ajunge monstri...asa, cu privirea pe ei stiam unde sunt... as fi vrut sa dorm, dar frica ca umbrele imi vor bantui visele, ma impiedica... tresaream ca un copilas ce pica-n somnul dulce, la fiecare zgomot, si lacrimi amenintau sa-si faca aparitia...

de ce ma speria atat de tare o ploaie?

pentru ca de asta data eram singura...nu era nimeni care sa-ntinda mana sa ma cuprinda, sau sa alunge monstri...nu era nimeni care sa-mi spuna o poveste sa nu visez urat, nu era nimeni care m-ar fi putut consola dupa un cosmar...nici pentru sarutul de noapte buna...

....ma simteam atat de singura...

... adormisem cu gandul la ceva ce stiam sigur ca nu se va transforma in cosmar, sperand ca maine va fi altfel, ca daca va ploua, camera nu va mai fi goala...