timpul...

A:Daca ai putea da timpul inapoi, ti-ai alege acelasi drum?
O:Daca as da timpul inapoi, in primul rand l-as da inapoi... apoi as vedea ce-as mai face...
Toate se intampla cu un scop...poate al meu e sa sufar...

...We will always have Paris...

Ziua era lunga... se plimba pe strazile pline de oameni grabiti fara sa stie incotro.. privea din cand in cand spre ceas nervoasa... parea ca asteapta ceva.... Se opri si se intoarse in directia din care venise... oare uitase ceva?... Oare gresise ora? ziua?... Incepu din nou sa urce in deal, facu o pirueta si cobori iar... Aproape batucise locul... simtea ca face gaura in asfalt de atata plimbat si totusi de ce nu venea? Trecusera 30 de minute de la ora stabilita insa el era nicarieri de gasit...
Poate daca nu i-ar fi furat telefonul, acum cateva zile, ar fi avut de pe ce sa-l sune... insa asa era nevoita sa astepte in cazul in care ceva ar fi intervenit ceva.
Si totusi ceva se intampla... altfel nu ar fi lipsit... era pentru prima data cand facea asa... lacrimi i se adunasera in ochi si simti ca izbucneste.... Isi ridica privirea spre cer incercand sa faca lacrimile sa se intoarca de unde au venit... Ramase cu ochii atintiti asupra copacului de deasupra... un balon era blocat de crengi si avea o funda lunga la capatul careia se afla un plic... Isi citi numele desi plicul era leganat de vant... intinse mana, insa nu reusi sa traga... Sari si prinse plicul spargand balonul... petale de trandafir curgeau ca intr-o ploaie... erau albi, aducandu-i aminte de iarna in care s-au cunosc...

Se ciocnise de el, inainte sa urce in autobuz in drum spre examen si toate cartile i se imprastiara. Privi autobuzul cum pleaca...era suparata, nervoasa...in intarziere... si tipa la el atat de tare incat sperie oamenii de prin jur... El, calm... ii stranse cartile, i le intinse zambind si-i spuse:"Sunt cu masina..."
Asa incepuse totul, trecand 3 ani de la prima intalnire...
Isi aminti de plicul din mana... avea o nuanta verzuie si numele-i era scris cu negru "Ame..."
... Deschise plicul si citi...
"Iubita mea,

Stiu ca te-am ingrijorat cand nu am venit, insa te astept la capatul aleiei de trandafiri... adu cu tine si amintirea primei zile in care m-ai vazut...
Te iubesc 


Mereu al tau,
Goran "

Lacrimile pe care le tinuse prizoniere ii mangaiu obrazul, in timp ce zambetul ii cuprinse fata... Ridica privirea si se uita in jur... "aleea de trandafir... amintirea primei zile.."
Observa in vale un batran pe o banca, ce tinea in brate un jurnal... privi atenta... nu... nu se putea... il pierduse de mult... il pierduse chiar in prima zi cand il cunoscuse... abia si-l cumparase.... ii placuse mult... fiind si singurul cu un astfel de model.. vechi... si cu incuietoare tip zavor...
Se duse la el si-l ruga daca poate sa ii arate jurnalul... I-l inaman, zicandu-i ca e al ei... si ii dadu un trandafir alb... ofilit, prafuit de timp... ii zambi batranului si deschise jurnalul....

12 decembrie 2008...

Azi am intalnit un inger, mama... Ba chiar e mai frumoasa ca ingerii care-ti sunt alaturi... Are un par lung, de culoarea matasei rosii... Are ochii ca smaraldele... seamana mult cu ai tai, mama...
desi nu i-am descoperit zambetul prima data, i-am auzit vocea... e ca o melodie... ca un cantec de leagan...
Iar cand zambeste e mai ceva ca soarele...
O doamne!
Spune-mi mama, ce faptura mi-ai trimis pe pamant?...

Intoarse cateva pagini....

26 februarie 2009


Daca iti povestesc, mama, ce mi s-a intamplat azi...
Am simti cel mai frumos sentiment care poate exista... Am sarutat zeita si am simtit cum ma ridic de pe pamant.... Mi-ai trimis un inger cu aripi sa ma plimbe pe culmi necunoscute... Am sa ti-o aduc sa o cunosti....

Se opri din citit... si privi inainte... la poarta parcului un alt trandafir statea agatat...
Alerga pana la trandafir... era prins cu o esarfa rosie... zambi... lua trandafirul si esarfa si intra in parc...
Nu era nici o alee plina de trandafir, ci pe cate un copac era un prins un trandafir si cateva petale zaceam pe asfalt... mersese dupa ei, culegandu-i pe fiecare pana ajunse in fata unui foisor...
Pe o banca acolo, cu spatele la ea un tanar statea asezat.... se apropie timida de banca, sperand sa fie Goran..."Goran...?"
Tanarul intoarse capul privind-o atent...
"Domnisoara Ame?..."
"Nu esti Goran..."
"Nu, asa cum vedeti si dumneavoastra nu sunt Goran, insa am un mesaj de la dumnealui... ma rugat sa vi-l inmanez personal.." ii intinse plicul de aceaasi nuanta verzuie cu acelasi scris al numelui ei....
Il deschise....

"Iubita mea,


Urmeaza-l pe Vania... El te va aduce mai aproape de mine...
Te iubesc


Mereu al tau,
Goran"

"Unde?..." il intreba buimacita pe tanarul din fata ce aducea vag a Goran...
"Va rog, masina este putin mai in vale, urmati-ma..."

Tanarul cobori pe alee spre o straduta unde o masina neagra o astepta... ii deschisese portiera invitand-o inauntru...
Urca putin surprinsa de cele intamplate... gasi pe bancheta un alt trandafir...
Pornira impreuna astfel pe drumul ce ducea mai aproape de el.... Nu era din oras si de aceea nu cunostea toate strazile, de altfel nici cea pe care mergea.... masina se opri... si soferul cobori deschizandu-i usa...
"Domnisoara Ame... vedeti, trebuie sa va rog ceva..aaa... dar mai intai sa va dau un alt plic..." cauta stangaci prin sacou si gasi un alt plic asemenea celor dinainte...

"Iubita mea...

Ai esarfa rosie cu tine?... Te rog, sa o prinzi in jurul ochilor si sa il lasi pe Vania sa te conduca acolo unde trebuie... nu-ti fie frica.... eu te astept aici.
Te iubesc

Mereu al tau,
Goran"

"Ohh doamne... "... Ii zambi soferului si ii spuse ca poate continua drumul...  isi prinse esarfa la ochii... inima ii batea navalnic... i-ar fi sarit din piept daca nu si-ar fi pus mana in dreptul ei pentru a o linisti....

Masina porni din nou... inspaimantata putin de situatie isi aminti de jurnalul ei...al lui... era jurnal catre mama sa...  care o pierduse la o varsta frageda... era un jurnal a povestii lor, din prima zi in care s-au cunoscut... ar fi vrut sa-l citeasca tot, insa timpul nu-i permitea acum....
Simti masina cum se opreste...usa cum i se deschide... cineva o prinse de mana...
"Pot sa-mi scot esarfa?... ma simt ciudat si stupid..."
"Nu inca, iubita mea..."
"Goran!!" ii sari in brate si-l saruta...."Goran, ce faci?  ce vrei sa faci?ce inseamna toate astea?"
"Vei afla micuta mea.... toate la timpul lor... acum hai cu mine..."
Urcara niste scari... si fu asezata intr-un scaun....
"Acum poti" ii zise Goran...
Isi dadu esarfa jos, vazand ca se afla intr-un avion... in fata un trandafir o astepta... il lua... si se intoarse spre Goran...
"Unde mergem?"
"Vei vedea... doar putin mai ai rabdare.."
Il prinse in brate strans si il saruta apasat... "Pentru tine, mereu voi avea..."
Adormi in bratele lui...si se trezi cand avionul ajunsese deja pe pamant din nou...
"Hai, micuta mea Ame... am ajuns..."
"Unde?...."
"of... asa repede iti zboara rabdarea?" incepu sa rada, facand si pe ea sa se trezeasca din starea de amorteala...
Coborara si urcara intr-o masina cu geamuri fumuri, nepermitandu-i sa vada deloc afara...
Nu intreba nimic ci ramase in continuare in bratele lui... alintandu-se cu fata de gatul sau...
"Atat te mai rog, iubita mea... prindeti din nou esarfa..."
Isi prinse esarfa insa isi pastra mana stransa pe a lui....
Calatoria lua sfarsit si cobarara... intrase undeva... in ceea ce parea a fi un lift... probabil urcau la o inaltime mare, deoarece durase ceva timp pana se oprise liftul.
Iesira din lift si un aer cald ii mangaia obrazul... il urma pe Goran, cu stangacia unei fete nevazatoare....
Simti un miros puternic de trandafiri... Se oprira, iar el o aduse in fata lui... isi duse mainile la spate si ii desfacu esarfa... lasand-o sa cada la picioare... cat putea privi cu ochii erau trandafiri si petale de trandafiri, de parca ar fi plouat cu ei... erau undeva sus, atat de sus ca parea in cer... Il privi buimaca... si se intoarse sa priveasca din nou in jur...
"Oh doamne... Goran... Suntem la Paris?... nu... tu esti nebun? turnul Eiffel??" incepu sa tremure si sa planga....
"Ame, nu plange te rog... nu-ti place? ce s-a intamplat?" o prinsa in bratele lui, aducand-o si mai aproape...ii ridica barbi sa o privesca in ochii...
"Imi place prea mult si nu-mi vine sa cred ca ai facut asta pentru mine..."
"Pentru tine si mai mult..."
O saruta si o invarti in aer....
In surdina... o melodie incepu sa cante...
Ame il privi lung si suspicios, fara sa inteleaga exact ce se intampla... o duse catre marginea turnului privind impreuna cum soarele se pregatea sa apuna....
Un sentiment de pace o cuprinsa si-s sprijini capul de umarul lui Goran... observa atunci un alt trandafir... agatat de marginea balustradei... era diferit... caci unul era salbatic... intinse mana dupa el... si vazu ca are agatat inca ceva... un alt plic... se intoarse spre Goran si-l privi intrebator...
"Hai, ia-l... e tot pentru tine..."
Il lua si-l deschise... Inauntru un biletel...

"Vrei sa fii mereu a mea si doar a mea?
                          Goran"
 Inca cu ochii in plic, nu era sigura de ceea ce citise... nu sunase ca o cerere in casatorie si totusi suna asemenea uneia.... Isi ridica privirea spre Goran si-l vazu tinand intre degete un inel... iar pe fata avea cel mai frumos zambet pe care il vazuse vreodata...
"Vrei sa te mariti cu mine, Ame?"
Il privi indelungat, incercat sa deslusiasca cuvintele auzite, caci de emotie urechile ii tiuiau si nu mai auzea aproape nimic in jur... ochii incetosati cu lacrimi, nu ii permitea sa vada prea bine expresia fetei lui...
...scoase un sunet vag... ce semana a da...
Sarise in bratele lui sa-l sarute...
"Te iubesc Goran, te iubesc..."
"Si tu te iubesc, micuta mea....iar de acum vei fi doar a mea..."

Orizont in ceata...

Cum as putea sa fac abstractie de ceva ce e in fiecare particica din viata mea?
Cum as putea sa ma bucur de viata, daca el imi coloreaza zilele?...
Il iubesc si nu-mi pare rau... il ador... M-as putea numi cea mai norocoasa femeie de pe pamant... Si daca l-ati avea langa voi ati intelege... Ce barbat face orice asfel incat femeia de langa el sa creasca,  mai mult ca el... ce barbat isi sprijina partenera si o inalta pe cele mai inalte culmi?...ce barbat face orice sa o vada fericita?...
E minunat si tocmai asta ma sperie... E frumos.. cu ochi schimbatori... cu nasul acvilin si buzele mari... cu brate incapatoare si un zambet absolut fermecator.... M-as indragosti de mii de ori de el, nu pentru ca este frumos ci pentru caracterul sau... Nu e omul perfect, nu va inchipuiti... face poate uneori glume proaste... sau spune unele lucruri deranjante, insa stiu ca nu e voit... oricui i se intampla.. inclusiv mie... maestra in datul cu bata in balta... exista oare zi in care sa nu fi dat cu bata in  balta?
 doar imi pare rau ca e mult prea complicata viata noastra incat sa putem merge mai departe... de asta mi-e frica... si de asta ma tem ca tocmai o astfel de iubire m-ar putea prabusi din cel al 9-lea cer unde ma aflu acum...

fara amintiri...

Iti dai seama cum ar fi viata mea fara tine?....
Ar trebui sa fug de aici... sa fug departe de orasul care-ti poarta peste tot imaginea... fiecare bucatica din mine esti tu....fiecare amintire... de asta cum as putea fugi fara sa te iau cu mine?...
De ce te iubesc atat?...

dime amor, amor, amor estoy aquí, no ves?

Si no vuelves no habrá vida no sé lo que haré..

no sé lo que haré...

un gand...

R: Nu-mi vine sa cred...dupa atata timp ploua superb...si simt cum norii se plimba odata cu mine..fulgera dar nu ma sperie caci fulgera pentru mine...ce mai conteaza cativa picuri in plus?...si ce daca nu sunt ca cei ai ploii...
Olguta: De ce plangi?
R: Imi simt inima grea...si simt ca ceva ma apasa pe piept...trebuie sa plang, trebuie sa scap de greutatea asta...
Olguta: Ce se intampla?
R: Daca iti zic ca nu stiu, ma crezi?...E ciudat!... ma simt singura, ma simt pierduta....nimic nu are sens... parca nu mai stiu ce vreau, cine sunt...ce s-a intamplat cu mine?... pentru ceilalti sunt vesela optimista, nimeni nu ar zice ca as avea vreo problema...
Olguta: Dar ai...si nu numai una...
R: As vrea sa tip!
Olguta: Tipa!
R: As vrea sa plang...
Olguta: Dar plangi deja...
R: da...dar vreau sa plang cu adevarat...nu intelegi, nu ai cum!
Olguta: Oare?
R: Iubesc!...iubesc atat de mult...mai mult decat as fi vrut.. si totusi... ceva se intampla cu mine... imi pierd sensul... de ce trebuie sa suferim?...
M-au parasit totii...m-au parasit ingerii...m-au parasit dracii...sunt pustiita...ce caut aici?
Vreau sa fug!!!saaaaa fuuuuuug!
Cad ...ma ridic...iar cad....iar ma ridic....si cad din nou!
Dar oare ma mai pot ridica?
eu inca mai cred in iubire caci o primesc in fiecare zi, dar ce voi face in dimineata in care perna de langa mine va fi goala, cand a 2a cana va disparea din dulap... cand parfumul barbatesc si gelul de dus nu vor mai fi in dulapul din baie...?... ce voi face atunci?
doar gandul ca l-as pierde ma distruge... de ce nu e viata mai simpla?...
Olguta: Inchide ochii...am sa te alint pe cap..si am sa-ti spun povesti cu zane si feti frumosi...am sa te las sa plangi...sa fugi acolo unde te simti bine...in indepartata copilarie...in bratele mamei...eu sunt aici cu tine, langa tine...
R: Te rog sa nu lasi singura, in seara asta nu pot dormi singura....

...e doar inca o dimineata din cele fara tine....

...e doar inca o dimineata din cele fara tine... dar te astept sa vii... sa ma invelesti in fericire....

Te iubesc!

Din jurnalul unei necunoscute....

 Era frig si ma plimbam sa-mi reculeg gandurile pierdute in vant...am gasit pe o banca o scrisoare... Era un scris mazgalit, taiat, aproape de neinteles... nu era semnata... scria asa:

"Am incercat sa stii...
Am vrut din primele clipe cand ne-am despartit sa pastram aceeasi legatura.... sa fim la fel de unite ca la inceput... te-am chemat sa-ti impartasesc frumoasa mea poveste de iubire... trebuia sa fie un moment intim al nostru... insa m-am trezit ca ai venit cu el... cu partenerul tau de viata... toate dorintele mele de a-ti povesti s-au prabusit si s-au cufundat adanc... am vrut sa ne intalnim sa petrecem timp, dar erai mereu ocupata... am asteptat,pentru ca el mi-a zis ca te vei intoarce... Mi-a spus ca e un pas in viata noastra, dar care v-a trece... l-am ascultat si am asteptat...

Apoi a venit o zi pe care am visat-o impreuna, de cand stateam printre randurile lungi ale gradinii,vara, visand la feti frumosi si la nuntile tale, care erau in nenumarate feluri si cu rochii care mai de care...
Recunosc ca am primit un telefon si m-ai intrebat ce fac.. eram ocupata...adevarat...dar pentru asa ceva nu as mai fi fost... pentru ca am asteptat aceea clipa de atata timp si o visasem... trebuia sa fie exceptionala... n-a fost sa fie... Insa nu mi-ai spus de ce ma  suni...ci doar ca  vrei sa iesi in oras... asta o puteam face si ziua urmatoare...
S-au intamplat multe lucruri in care lumea te-a criticat, ti-am fost alaturi... am tinut cu tine... te-am avertizat dorindu-ti doar bine... nu stiu cum l-ai perceput tu, dar nu cred ca asa cum trebuia si in nici un caz intr-un mod pozitiv...
M-am durat...pentru ca te iubesc si pentru ca ai fost ce n-a fost nici o prietena in viata mea... am fost o rasfatata si ai avut grija de mine... cred ca si eu in felul meu de tine...
Sa nu intelegi ca dau vina pe tine... in nici un caz...
Si eu am gresit...in proportie de 50%... atitudinea mea s-a schimbat, date fiind circumstantele, m-am distantat si posibil sa te fi ranit cu vorbe, fapte... insa niciodata intentionat... m-am inchis in mine si nu am mai reusit sa iau contact cu tine cum faceam inainte... nu te-am mai sunat... nu te-am cautat... nu te-am intrebat ce mai faci... am lasat ca totul sa moara... m-am gandit ca acum e altfel viata pentru tine... iar eu.... de cate ori incercam sa ma apropii ceva ne indeparta...
Ma cunosti... si stii ce greu imi e sa vorbesc... acum imi este si mai greu....
Cel mai mare sustinatorul al tau a fost si este el, care imi spunea mereu ca asta nu va dura, ca vom fi iar ca inainte si ca orice s-ar intampla trebuie sa cred in noi... mereu ma incurajeaza sa te sun, sa-ti vorbesc... stii, el intotdeauna are dreptate... intr-un mod absolut enervant... a avut si acum dreptate... are o incredere in noi, mai mare decat am eu... poate de asta il si iubesc atat, pentru increderea si forta pe care mi-o transmite....
Mi-ar placea sa redevenim noi... mi-ar placea sa povestim din nou, sa radem si sa ne prostim... sa ne amintim... dar tu te-ai schimbat si eu m-am schimbat... si ma intreb.... se mai poate oare?
Din pacate viata nu e ca in film, nu-i asa?"