...nu puteam sa dorm asa ca rataceam pe strazi fara un sens anume... iesisem sa ma scald in aerul de primavara sperand ca poate gandurile se vor linisti...dar nu......priveam asfaltul de parca ar fi fost singura mea legatura cu realitatea... imi minte mi se derula continuu aceeasi scena...eu, tu... cuvintele grele pe care ti le strigasem...acum erau ecouri ce ma bantuiau...
...greseam...oh, doamne...oare greseam?...
...mi-era frica... sa iubesc...sa deschid sufletul si sa las caldura sa ma invaluie... as fi fost vulnerabila daca as fi facut asta, sau cel putin asa simteam eu... dar ar fi fost oare adevarat?...
...incepusem sa simt aerul rece...iar fata-mi scaldata de lacrimi...
...imi continuam drumul spre nicaieri...urandu-ma tot mai mult pentru lasitatea din fata iubirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu