m-am apropiat de tine si te priveam atenta...era liniste..doar inima ta se auzea batand...aritmic......m-am intrebat de multe ori daca te iubesc, caci te auzisem rostindu-mi de atatea ori la ureche, iar eu nu ti-am raspuns niciodata...
...ma uitam la tine si ma gandeam...te iubesc?...ceva mi-a cuprins atunci parca inima si am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, am simtit cum inima o ia la fuga...era ceva ce nu am simtit niciodata...nu as avea cu ce sa compar emotia care ma cuprinsese...e pentru prima data cand nu am cuvinte sa definesc starea pe care mi-o inducea... am simtit cum imi dau lacrimile pentru ca sentimentul ma coplesea...era atat de puternic... zambeai atat de frumos si sincer la mine... nu stiam cum sa reactionez...sa te sarut nu ar fi fost de ajuns ca sa intelegi ce simteam, sa te imbratisez...nu ar fi transmis nici o mica parte din acea coplesitoare emotie... as fi urlat Te iubesc!...da, cu siguranta atunci m-ai fi inteles... as fi urlat atat de tare pe cat de puternic era sentimentul pe care il aveam, caci simteam intr-adevar ca te iubesc... imi facusem curaj....ma pregateam sa-ti spun ...timid, usor...te-am privit in ochi si hotarata dau sa incep...si atunci ai rostit din nou:"Te iubesc!"... o panica m-a cuprins si tot ce-a mai ramas din curajul meu a fost un zambet...
...Mi-e frica sa te iubesc...dar te iubesc!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu